Pr. Federico Lombardi: O destinație dintr-un parcurs lung ce vizează unitatea
15.02.2016, Vatican (Catholica) - La încheierea colocviului dintre Papa Francisc și Patriarhul Kiril al Moscovei, cu o durată de peste două ore, desfășurat la aeroportul internațional din Havana, capitala Cubei, pr. Federico Lombardi a sintetizat într-un interviu pentru Radio Vatican importanța întâlnirii. Directorul biroului de presă al Sfântului Scaun s-a oprit asupra însemnătății colocviului dintre cei doi lideri, accentuată și de lungul timp de așteptare care a precedat întâlnirea.
„Toți definesc această întâlnire ca fiind istorică, așa cum și este de altfel. În plus, aș descrie-o ca fiind o întâlnire plină de bucurie, de bucuria Evangheliei, a discipolilor lui Cristos care sunt conștienți de faptul că, întâlnindu-se, răspund dorinței exprimate de Isus la Cina cea de Taină, făcând un pas în această direcție după o lungă perioadă de distanțe, neînțelegeri și separări. Așadar, pare aproape incredibil că au fost necesari 1000 de ani pentru ca discipoli ai lui Cristos să se întâlnească, însă tocmai acest aspect arată importanța întâlnirii.”
„Totodată, întâlnirea a avut loc între liderii a două mari Biserici: Papa, lider al Bisericii Catolice răspândită în întreaga lume, cu o incredibilă autoritate nu doar religioasă ci și morală, și Patriarhul Kiril, capul celei mai numeroase Biserici Ortodoxe. Până în prezent existaseră dificultăți pe calea acestui dialogul”, a explicat pr. Lombardi, „în vreme ce fuseseră posibile întâlniri ale Pontifilor cu alți Patriarhi, de exemplu cu Patriarhul de Constantinopol, cu Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, cu Patriarhul Bisericii Ortodoxe din Bulgaria și cu alți lideri ortodocși. De asemenea, consider că locul întâlnirii reprezintă o noutate și o cale originală de depășire a dificultăților, în sensul deschiderii unor orizonturi noi.”
„Mai exact, impresionează faptul că Europa, în ciuda bogăției sale istorice, reprezintă totodată un continent complex în care este poate mai dificil să se facă pași de depășire a unor diviziuni istorice. Poate că plasarea într-un nou orizont, într-o nouă dimensiune de deschidere față de lume, ajută la a privi lucrurile dintr-un alt punct de vedere: mă refer la originea latino-americană a Pontifului și la faptul că întâlnirea a avut loc în Cuba. Ne aflăm în Cuba pentru a patra oară, în decursul câtorva ani de la prima călătorie a Papei Ioan Paul al II-lea, locul demonstrându-se în măsură să găzduiască această întâlnire. Îndată ce l-a întâlnit pe Patriarhul Kiril, Papa Francisc a spus cuvintele: ‘frate’ și ‘în sfârșit’, ce definesc foarte bine climatul în care s-a desfășurat întâlnirea.”
Întrebat în legătură cu semnificația ecumenică a acestei întâlniri, directorul Biroului de Presă al Sfântului Scaun a spus: „Ecumenismul este trăirea spirituală potrivit căreia diferite Biserici creștine – îndeosebi începând cu Conciliul Vatican II, dar și înainte – înțeleg că este absolut necesar să depășească diviziunile dintre ele pentru a răspunde voinței lui Cristos și exigențelor care le însoțesc misiunea în lumea de astăzi. Perspectiva este cea a fidelității față de voința lui Cristos, a conștientizării problemelor lumii din zilele noastre și a responsabilității comune a creștinilor.”
„Așadar, pe fundalul trăirii ecumenismului se află toate problemele din zilele noastre: problemele familiei, ale societății, chestiunile războiului și ale păcii, ale sărăciei, ale fenomenului migrației și așa mai departe. De aceea, umanitatea este în așteptarea unui cuvânt de consolare, de mângâiere, inclusiv de mângâiere spirituală în contextul unui deșert spiritual care se extinde în urma secularizării. Este frumos faptul că, peste câteva luni, va avea loc Sinodul panortodox ce reprezintă și punctul de sosire al unui parcurs lung, cu acest prilej Biserica Catolică putând să își exprime apropierea spirituală față de Bisericile Ortodoxe participante.”
Despre călduroasa îmbrățișare dintre Papa Francisc și Patriarhul Kirill, cât și despre marea bucurie care putea fi citită pe chipul ambilor lideri religioși, pr. Federico Lombardi a spus: „Da, aș descrie-o ca pe o întâlnire plină de bucurie, o bucurie evanghelică, bucuria de a putea face un pas înainte potrivit voinței Domnului. Întâlnirea reprezintă răspunsul la o lungă așteptare, întrucât erau deja doi ani de când Patriarhul și Papa și-au exprimat dorința de a se întâlni și de a face tot posibilul pentru ca acest proiect să devină realitate. Așadar, această întâlnire reprezintă o destinație dintr-un parcurs lung care, se speră, va conduce la unitate.”
