Papa Francisc: Pentru a mântui oile rătăcite, Păstorul s-a făcut miel
17.04.2016, Vatican (Catholica) - „Am văzut atâta durere!” După rugăciunea Regina coeli, recitată în Piața San Pietro duminică, 17 aprilie 2016, Papa Francisc a vorbit cu despre vizita sa de sâmbătă în mijlocul refugiaților găzduiți pe insula greacă Lesbos, vizită la care au participat și Patriarhul ecumenic Bartolomeu I și Arhiepiscopul ortodox al Atenei, Ieronim. Pontiful și-a mai exprimat solidaritatea față de victimele cutremurului din Ecuador și ale celor din Japonia de zilele trecute și atras atenția asupra muncitorilor care se confruntă cu lipsa locurilor de muncă. Înainte de rugăciune, Papa a comentat pasajul evanghelic despre Păstorul cel Bun: „imaginea păstorului și a oilor indică raportul strâns pe care Isus dorește să îl realizeze cu fiecare dintre noi”. Vă oferim discursul Sfântului Părinte după traducerea pr. Mihai Pătrașcu, publicată pe Ercis.ro.
Iubiți frați și surori, bună ziua!
Evanghelia de astăzi (Ioan 10,27-30) ne oferă câteva expresii rostite de Isus în timpul sărbătorii dedicării Templului din Ierusalim, care se celebra la sfârșitul lunii decembrie. El se află chiar în zona Templului și probabil acel spațiu sacru încercuit îi sugerează imaginea staulului și a păstorului. Isus se prezintă ca „Bunul Păstor” și spune: „Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, iar ele mă urmează. Eu le dau viața veșnică și nu vor pieri niciodată. Și nimeni nu le va răpi din mâna Mea” (v. 27-28). Aceste cuvinte ne ajută să înțelegem că nimeni nu se poate considera ucenic al lui Isus, dacă nu dă ascultare glasului Său. Și acest „a asculta” nu trebuie înțeles în mod superficial, ci implicator, până acolo încât să facă posibilă o adevărată cunoaștere reciprocă, din care poate veni o urmare generoasă, exprimată în cuvintele „și ele mă urmează” (v. 27). Este vorba de o ascultare nu numai a urechii, ci o ascultare a inimii!
Așadar, imaginea păstorului și a oilor indică raportul strâns pe care Isus dorește să îl realizeze cu fiecare dintre noi. El este călăuza noastră, învățătorul nostru, prietenul nostru, modelul nostru, dar mai ales este Mântuitorul nostru. De fapt, fraza care urmează în textul evanghelic afirmă: „Eu le dau viața veșnică și nu vor pieri niciodată. Și nimeni nu le va răpi din mâna Mea” (v. 28). Cine poate să vorbească așa? Numai Isus, pentru că „mâna” lui Isus este una cu „mâna” Tatălui, și Tatăl este „mai mare decât toți” (v. 29).
Aceste cuvinte ne comunică un sentiment de siguranță absolută și de duioșie imensă. Viața noastră este pe deplin în siguranță în mâinile lui Isus și ale Tatălui, care sunt una: o unică iubire, o unică milostivire, revelate o dată pentru totdeauna în jertfa crucii. Pentru a mântui oile rătăcite care suntem noi toți, Păstorul s-a făcut miel și s-a lăsat jertfit pentru a lua asupra Sa și a elimina păcatul lumii. În acest mod, El ne-a dăruit viața, dar viața din belșug (cf. Ioan 10,10)! Acest mister se reînnoiește, într-o umilință mereu surprinzătoare, pe masa euharistică. Acolo oile se adună pentru a se hrăni; acolo devin una, între ele și cu Bunul Păstor.
Pentru aceasta nu ne este frică: viața noastră este de acum salvată de la pierzare. Nimeni și nimic nu ne va putea smulge din mâinile lui Isus, pentru că nimeni și nimic nu poate învinge iubirea Sa. Iubirea lui Isus este invincibilă! Cel rău, marele dușman al lui Dumnezeu și al creaturilor Sale, încearcă în multe moduri să ne smulgă viața veșnică. Însă cel rău nu poate nimic dacă nu îi deschidem noi porțile inimii noastre, urmând lingușelile sale înșelătoare. Fecioara Maria a ascultat și a urmat cu docilitate glasul Bunului Păstor. Să ne ajute ea să primim cu bucurie invitația lui Isus de a deveni discipolii Săi și de a trăi mereu cu certitudinea că suntem în mâinile paterne ale lui Dumnezeu.
După Regina coeli, Sfântul Părinte a spus următoarele:
Iubiți frați și surori,
Mulțumesc celor care au însoțit cu rugăciunea vizita pe care am făcut-o ieri în insula Lesbos, în Grecia. Am dus refugiaților și poporului grec solidaritatea Bisericii. Au fost cu mine Patriarhul ecumenic Bartolomeu și Arhiepiscopul Ieronim al Atenei și al întregii Grecii, pentru a semnifica unitatea în caritate a tuturor discipolilor Domnului. Am vizitat unul dintre lagărele de refugiați: proveneau din Irak, Afganistan, Siria, Africa, din atâtea țări… Am salutat circa 300 dintre acești refugiați, pe fiecare în parte. Toți trei: Patriarhul Bartolomeu, Arhiepiscopul Ieronymos și eu.
Mulți dintre ei erau copii; unii dintre ei – dintre acești copii – au asistat la moartea părinților și a colegilor, unii morți înecați în mare. Am văzut atâta durere! Și doresc să povestesc un caz deosebit, al unui bărbat tânăr, nu are 40 de ani. L-am întâlnit ieri, cu cei doi copii ai săi. Este musulman și mi-a povestit că era căsătorit cu o tânără creștină, se iubeau și se respectau reciproc. Dar din păcate această tânără a fost decapitată de teroriști pentru că nu a voit să îl renege pe Cristos și să părăsească credința sa. Este o martiră! Și acel bărbat plângea mult…
În această noapte un cutremur violent a lovit Ecuadorul, provocând numeroase victime și daune uriașe. Să ne rugăm pentru acele populații; și pentru cele din Japonia, unde au fost câteva cutremure în aceste zile. Ajutorul lui Dumnezeu și al fraților să le dea forță și sprijin.
Astăzi este Ziua Mondială de Rugăciune pentru Vocații. Suntem invitați să ne rugăm pentru vocațiile la preoție și la viața consacrată. Și în această zi am hirotonit unsprezece preoți noi. Reînnoiesc salutul meu noilor preoți, rudelor și prietenilor lor și îi invit pe toți preoții și seminariștii să participe la Jubileul lor, în primele trei zile din iunie. Și voi, tineri, băieți și fete, care sunteți în piață: gândiți-vă dacă Domnul nu vă cheamă să vă consacrați viața în slujba Sa, fie în preoție, fie în viața consacrată.
Vă salut cu afecțiune pe voi toți, pelerini care proveniți din Italia și din atâtea părți ale lumii. Sunt prezente familii, grupuri parohiale, școli și asociații: vă binecuvântez pe toți. Salut îndeosebi pe credincioșii din Madrid, Sao Paolo din Brazilia și Varșovia; precum și pelerinii din Diecezele de Cerreto Sannita-Telese-Sant’Agata dei Goti și Siena-Colle Val d’Elsa-Montalcino, însoțiți de Episcopi; pe credincioșii din Specchia și din Verona; corul Laurenziana din Mortara și grupul „Părinți pentru terapia intensivă neonatală”.
Sunt aproape de numeroasele familii preocupate din cauza problemei locului de muncă. Mă gândesc îndeosebi la situația precară a muncitorilor italieni din Call Center: doresc ca peste toate să prevaleze mereu demnitatea persoanei umane și nu interesele particulare. Urez tuturor duminică frumoasă. Și vă rog, nu uitați să vă rugați pentru mine. Poftă bună și la revedere!
