Papa Francisc: Dumnezeu nu se sperie de răutățile noastre
21.04.2016, Vatican (Catholica) - „Creștinul trebuie să își amintească modul și circumstanțele prin care Dumnezeu s-a făcut prezent în viața sa, pentru că acest lucru întărește parcursul de credință”, a spus Papa Francisc la Liturghia celebrată joi, 21 aprilie 2016, în capela Casei Santa Marta din Vatican. „Dumnezeu pășește împreună cu noi și nu se sperie de răutățile noastre”, a mai spus Pontiful Roman, citat de Radio Vatican.
Comentând prima lectură a zilei, în care apostolul Paul intră în sinagoga din Antiohia și începe să predice Evanghelia, începând de la cartea Genezei și ajungând până la Cristos, Episcopul Romei a spus că aceasta este o „predicare istorică”. Papa subliniază că metoda „predicării istorice”, adoptată chiar și de apostoli, este fundamentală deoarece permite amintirea momentelor înălțătoare, semne ale prezenței lui Dumnezeu în viața omului. „A ne întoarce cu gândul pentru a vedea cum Dumnezeu ne-a mântuit, a păși, cu inima și cu mintea, pe calea amintirii și a ajunge, astfel, la Isus. Este același Isus, în momentul cel mai mare din viața Sa, Joia Mare și Vinerea Mare, la Cina cea de taină, când ne-a dat Trupul și Sângele Său și ne-a zis: «Faceți aceasta în amintirea Mea». Amintirea lui Isus. A ne aminti cum Dumnezeu ne-a mântuit.”
Papa Francisc a amintit că Biserica numește „memorial” Sacramentul Euharistiei așa cum Deuteronomul este „cartea memoriei lui Israel”. Și noi trebuie să facem același lucru în viața personală, pentru că fiecare a străbătut o cale, însoțit de Dumnezeu sau îndepărtându-se de El. „Inimii creștinului îi face bine amintirea propriei căi: cum Domnul m-a condus până aici, cum m-a ținut de mână. Iar atunci când eu i-am spus Domnului: «Nu! Îndepărtează-te! Nu vreau!», Domnul respectă. Este respectuos! Dar să ne aducem aminte, să fim comemoratori ai evenimentelor din propria viață și de pe propriul drum. Să reluăm aceasta și să o facem mereu. «În acel timp Dumnezeu mi-a dat acest har și eu am răspuns astfel, am făcut aceasta… M-a însoțit…». Și astfel ajungem la o nouă întâlnire, la întâlnirea de recunoștință.”
Pontiful Roman a mai afirmat că Dumnezeu nu încetează niciodată să călătorească „în istoria noastră”. Însă noi de multe ori îi închidem ușa în față, ne facem că nu îl vedem sau negăm mântuirea pe care ne-a dăruit-o prin moartea pe cruce. „Amintirea ne apropie de Dumnezeu. Amintirea lucrării pe care Dumnezeu a făcut-o în noi, prin această re-creare sau re-generare, care ne duce dincolo de vechea splendoare pe care o avea Adam în prima creație. Vă îndemn acest lucru, în mod simplu: amintiți-vă! Cum a fost viața mea, cum a fost ziua de azi, cum a fost ultimul an? Cum au fost raporturile mele cu Dumnezeu? Amintirea lucrurilor frumoase, mari, pe care Domnul le-a făcut în viața fiecăruia dintre noi.”
Imagini
