Hramul bisericii Sf. Vasile sărbătorit împreună cu Arhiereul

05.01.2008, Bucureşti (Catholica) - Marţi, 1 ianuarie, a fost hramul bisericii Sfântul Vasile din str. Polona. Bucuria întregii comunităţi greco-catolice din Bucureşti a fost cu atât mai mare cu cât Liturghia Sf. Vasile cel Mare a fost prezidată de Preasfinţitul Mihai Frăţilă, hirotonit cu numai două săptămâni în urmă Episcop auxiliar al Arhieparhiei de Alba Iulia şi Făgăraş, cu sediul episcopal in capitala ţării. Alături de Episcop, aflăm de pe BRU.ro, au slujit pr. protopop Liviu Oţoiu şi pr. paroh Ioan Danet.

Arhiereul i-a îndemnat pe credincioşi să ridice întâi scări spirituale spre Cer pentru a putea mai apoi arunca punţi către aproapele. Cine nu urca spre Dumnezeu nu întâlneşte cu adevărat pe fratele său. Episcopul a amintit celor de faţă că intrarea lui Dumnezeu în istoria oamenilor nu s-a făcut prin cei mari şi puternici ai acestei lumi, ci prin smerenia unor oameni sfinţi, care s-au făcut uneltele sale, într-un loc sărac, la margine de Imperiu. Corespondenţa aminteşte că biserica Sf. Vasile a fost cea de-a patra din Bucureşti care s-a bucurat de o Liturghie arhierească de la venirea PS Mihai, după biserica Maica Domnului din str. Sirenelor, în ziua de Crăciun; capela din intrarea Cristian Tell, a doua zi de Crăciun; şi capela Sf. Ana din cimitirul Bellu catolic, în prima duminică după Naşterea Domnului.

Încă din primele zile ale prezenţei sale în capitală, PS Mihai a avut mai multe întruniri cu preoţii şi credincioşii, şi o întâlnire cu comitetul AGRU Bucureşti. Peste tot a fost primit cu emoţie şi căldură. Tot în aceste zile a trecut la Domnul venerabilul Părinte Augustin Ciungan, vicar emerit al Bucureştilor şi al Vechiului Regat. Mulţi bucureşteni au văzut în acest eveniment o predare simbolică a ştafetei către PS Mihai: „Acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace, că văzură ochii mei mântuirea Ta…”. Înmormântarea, desfăşurată în ultima zi a anului, a fost prezidată de PS Mihai, care a cerut numeroşilor credincioşi prezenţi să iasă din tristeţea cântecelor de prohodire, şi i-a îndemnat să cânte „Hristos a înviat!”, ca semn al speranţei şi al bucuriei că de acum vor avea în pr. Augustin un vrednic mijlocitor în ceruri.