Mărturiile de solidaritate primite după uciderea pr. Jacques Hamel
13.08.2016, Roma (Catholica) - După uimirea, mânia și indignarea care au urmat după asasinarea pr. Jacques Hamel, care a avut loc în mica biserică din Saint-Étienne-du-Rouvray în 26 iulie 2016, preoții din Franța au avut surpriza plăcută de a primi numeroase atestări de solidaritate din partea populației: prin telefon, prin poșta electronică sau cu ocazia celebrărilor. Încurajări cordiale care provin de la întreaga societate și nu numai de la credincioși, citim în materialul de pe Ercis.ro, în traducerea pr. Mihai Pătrașcu, după L’Osservatore Romano.
Pentru mulți a fost înainte de toate șocul, în miezul verii. „Eram în vacanță, am aflat știrea la radio, cu profundă emoție, un sentiment de mânie și atâta compasiune față de acel preot”, a declarat pentru L’Osservatore Romano preotul de cincizeci și trei de ani Frédéric Benoist, paroh la Raincy, oraș în periferia pariziană. În momentul asasinării, confratele său Vianney Jamin, cu douăzeci de ani mai tânăr, se afla în Polonia pentru Ziua Mondială a Tineretului. „Când am avut confirmarea că acea dramă era adevărată, în afară de oroare și de indignare în fața asasinării unui nevinovat, am simțit un soi de uimire față de sensul acestei morți în viața unui preot”, relatează acesta din urmă, vicar în parohia din Maisons-Laffitte, tot în regiunea pariziană.
Pentru toți, asasinarea tragică a pr. Hamel interoghează cu privire la sensul martiriului. „Gesturile preoților noștri sunt aceleași, oricine ar fi ei. Așadar, atunci când unul este victimă în timp ce celebrează Euharistia, se asociază cu martiriul său dar se celebrează victoria lui Cristos”, a explicat pr. Benoist. Rectorului sanctuarului de la Lourdes, André Cabes, i-a amintit asasinarea fratelui său, preot și el, ucis în urmă cu douăzeci și cinci de ani de un hoț de mașini, la doi ani după hirotonire. „Ca în 1991, m-am gândit la relatarea pătimirii lui Cristos făcută de Paul în prima Scrisoare către Corinteni”, a explicat el. „Pr. Hamel a fost ucis în mijlocul celebrării Euharistiei. Este viața preotului, deci viața Bisericii, care are întâlnire la picioarele crucii. Domnul ne-a spus aceasta în toată Evanghelia Sa: dacă bobul de grâu nu cade în pământ și nu moare, rămâne singur; dacă moare aduce mult rod. Știm aceasta, dar există momente în care acest lucru devine mai tangibil, în care simțim aceasta pe propria piele”.
Însă acești trei preoți, și încă mulți alții, împărtășesc și o experiență comună. În orele și în zilele care au urmat după tragedie, toți au rămas surprinși primind multe semne de solidaritate. „Acest eveniment tragic a scos în evidență un lucru care pentru mine a fost o surpriză totală: e vorba despre atenția extraordinară care, dintr-o dată, a fost dedicată acestui preot, despre care societatea noastră pur și simplu a conștientizat că și-a dăruit viața sa lui Cristos și fraților săi, în umbră, modest, dar în mod clar și total”, scrie pe blogul său preotul de șaptezeci și doi de ani Olivier Gaignet, paroh de Mortagne-sur-Sévre în Vandea. „Grație, din păcate, sacrificiului pr. Hamel, descoperim că toți concetățenii noștri sunt probabil mai apropiați de preoți decât cred preoții înșiși”, continuă el.
„Unii prieteni atei sau persoane mai puțin practicante mi-au trimis câteva fraze scurte cum ar fi: ‘Ești preot și ne gândim la tine'”, povestește pr. Jamin. „Păreau mai tulburați decât mine și am simțit că acest asasinat i-a lovit profund, că a fost foarte puternic pentru ei”. Ca alți confrați, tânărul preot a auzit unele persoane asigurându-l: „Pe voi preoții noi vă iubim și vă spunem asta”. Aceeași confirmare din partea pr. Claude Barbarit, în vârstă de optzeci și unu de ani, și el din Vandea. „Am primit telefoane de la persoane îngrijorate pentru noi, desigur impresionate de aspectul jertfelnic al unui preot ucis într-o biserică, în care a fost vărsat sânge”. Duminica trecută, pr. Barbarit a observat o participare mai mare la Liturghie. „Moartea pr. Hamel a făcut să se întoarcă în biserică persoanele care descoperă că este deschisă tuturor casa lui Dumnezeu, în deplină libertate, într-o lume divizată cum este lumea de astăzi”, s-a bucurat el.
Mulți membri ai comunității musulmane au fost prezenți la Liturghiile celebrate aproape peste tot în Franța, la cererea Conferinței Episcopale, pentru a aduce omagiu pr. Hamel. „Câteva familii musulmane din oraș au venit la Liturghia pe care am celebrat-o la 1 august”, s-a bucurat pr. Benoist, „chiar dacă nu cerusem nimic; ca să nu vorbesc despre participarea imamului de Raincy la comemorarea oficială organizată în fața bisericii mele”. Astfel, moartea pr. Hamel, dincolo de oroare și de spaimă, interpelează ansamblul unei societăți descumpănite care, în fața fricii de ziua de mâine și a sentimentului de neputință în fața amenințării teroriste, descoperă în această dăruire totală de sine o mărturie de iubire tulburătoare și, cu ea, ideea că oamenii religioși au un rol fundamental de desfășurat pentru a dezamorsa integralismul.
„Asasinarea unui preot, și pentru cel care nu crede, nu este un fapt obișnuit, ci atinge în profunzime ceea ce este sacru pentru om”, consideră rectorul sanctuarului marian de la Lourdes. O Liturghie umilă, celebrată de un preot oarecare, o adunare mai puțin numeroasă: „este cu adevărat un mare mister, nu a fost luată la țintă o mulțime, nu s-a încercat să se facă victime cât mai multe posibile ca la Nisa; a fost vorba într-adevăr de un preot ucis la picioarele altarului”, afirmă pr. Cabes, „și acest lucru atinge în profunzime orice persoană, oricare ar fi conștiința sa”. În timp ce Franța se pregătește să celebreze jubileul său la Lourdes la 15 august, rectorul sanctuarului observă că identitatea țării, conștiința sa, încă are „o parte de sacru”.
