Papa Francisc: Să învingem indiferența pentru a construi cultura întâlnirii
13.09.2016, Vatican (Catholica) - Să lucrăm pentru a construi o adevărată cultură a întâlnirii între oameni, care să învingă cultura indiferenței, a îndemnat Papa Francisc în predica la Sfânta Liturghie celebrată marți, 13 septembrie 2016, în capela Casei Santa Marta din Cetatea Vaticanului. Pontiful a pus accentul pe întâlnirea lui Dumnezeu cu poporul Său și a avertizat cu privire la obișnuințele rele care, chiar și în familie, ne împiedică să îl ascultăm cu adevărat pe celălalt. Lecturile biblice proclamate la Sfânta Liturghie a zilei, a observat Pontiful la predică, ne fac să ne gândim la o întâlnire. Evanghelia zilei prezintă învierea fiului văduvei din Nain, citim în materialul de pe situl Radio Vatican.
Deseori, oamenii „trec unii pe lângă alții, dar nu se întâlnesc”. Fiecare „se gândește la ale sale, vede dar nu privește, aude dar nu ascultă”. „Întâlnirea este altceva, este ceea ce vestește Evanghelia de astăzi: o întâlnire. O întâlnire între un om și o femeie, între un Fiu unic viu și un fiu unic mort; între o mulțime bucuroasă, pentru că l-a întâlnit pe Isus și îl urma, și un grup de oameni, plângând, care o însoțea pe acea femeie ce ieșea prin poarta cetății; întâlnire între acea poartă de ieșire și poarta de intrare. Staulul. O întâlnire care ne face să reflectăm la modul de a ne regăsi între noi”.
În Evanghelie citim că Domnul a fost cuprins de o mare compasiune. Această compasiune „nu este aceeași pe care noi o avem când mergem pe stradă și, de exemplu, vedem ceva trist și spunem: păcat. Isus merge mai departe, este cuprins de compasiune. Se apropie de femeie, o întâlnește cu adevărat și apoi face minunea învierii fiului ei unic”. De aici se vede nu doar compasiunea ci și „rodnicia unei întâlniri”. „Orice întâlnire este rodnică. Orice întâlnire restituie persoanele și lucrurile locului pe care îl au”.
„Noi suntem obișnuiți cu o cultură a indiferenței și trebuie să lucrăm și să cerem harul de a face o cultură a întâlnirii, a acestei întâlniri rodnice, a acestei întâlniri care să redea fiecărei persoane propria demnitate de fiu al lui Dumnezeu, demnitatea de ființă vie. Suntem obișnuiți cu această indiferență iar când vedem calamitățile din această lume sau lucrurile mici spunem: ‘Ce păcat, biata lume, cât are de suferit!’ și apoi trecem mai departe. Întâlnire. Și dacă eu nu mă uit – nu este suficient a vedea, nu, trebuie să privesc -, dacă eu nu mă opresc, dacă eu nu privesc, dacă eu nu ating, dacă eu nu vorbesc, nu pot să fac o întâlnire și nu pot să ajut la edificarea unei culturi a întâlnirii”.
Lumea din Evanghelie „era cuprinsă de teamă și îl preamărea pe Dumnezeu pentru că experimentase întâlnirea dintre Dumnezeu și poporul Său… Îmi place să văd și aici întâlnirea de toate zilele dintre Isus și mireasa Sa”, Biserica, așteptând întoarcerea Lui. „Acesta este mesajul de astăzi: întâlnirea lui Isus cu poporul Său”, toți „avem nevoie de Cuvântul lui Isus”, avem nevoie de întâlnirea cu El. „La masă, în familie, de câte ori se mănâncă și, în același timp, ne uităm la televizor sau scriem mesaje pe telefonul mobil. Fiecare este indiferent la acea întâlnire. Nici chiar în nucleul societății, care este familia, nu există întâlnire… Să lucrăm pentru cultura întâlnirii la fel de simplu cum a făcut Isus. Nu doar să vedem, ci să privim. Nu doar să auzim, ci să ascultăm. Nu doar să trecem unii pe lângă alții, ci să ne oprim. Nu să spunem doar ‘Ce păcat, biata lume!’, ci să ne lăsăm cuprinși de compasiune. Și apoi să ne apropiem, să atingem și să spunem pe limba care vine în acel moment, pe limba inimii: ‘Nu plânge!’ și să dăm cel puțin o picătură de viață”.
