Răspunsul Papei la documentul de la Buenos Aires privind divorțații recăsătoriți

14.09.2016, Vatican (Catholica) - Papa Francisc a scris un mesaj privat aprobând răspunsul Episcopilor de Buenos Aires către divorțații recăsătoriți, răspuns inspirat de exortația sa apostolică pe tema familiei, informează CNA. Răspunsul pastoral afirmă că slujirea divorțaților recăsătoriți nu trebuie niciodată să creeze confuzie privitor la învățătura Bisericii și la indisolubilitatea căsătoriei, dar poate să permită accesul la Sacramente în contexte specifice. Acestea pot include situații particulare când un penitent aflat într-o uniune iregulară este sub culpabilitate diminuată, precum cazul când părăsirea unei astfel de uniuni au provoca rău copiilor.

Episcopii din regiunea Buenos Aires au scris criterii de bază pentru preoții lor pornind de la exortația post-sinodală „Amoris laetitia”, publicată pe 8 aprilie a.c. și concluzionând două Sinoade pe tema familiei. Pontiful și-a exprimat opinia despre aceste criterii într-o scrisoare din 5 septembrie, adresată Episcopului Sergio Alfredo Fenoy de San Miguel, un delegat al Episcopilor din regiunea Buenos Aires. „Textul este foarte bun și face explicit sensul capitolului opt din Amoris laetitia”, spune Papa Francisc. „Nu există alte interpretări. Și sunt sigur că va aduce mult bine. Fie ca Domnul să vă răsplătească pentru acest efort de caritate pastorală.” Și afirmă despre această caritate pastorală că „ne împinge să mergem spre cei care s-au îndepărtat și, după ce i-am întâlnit, să începem un drum de primire, de însoțire, de discernere și de integrare în comunitatea eclezială”.

Documentul de la Buenos Aires urmărește să ofere „criteriile minime” de discernământ pentru posibilul acces la Sacramente al penitenților care sunt divorțați și într-o nouă uniune. Fiecare Episcop poate să clarifice, completeze sau stabilească limitele acestor criterii în propria Dieceză, spune documentul. Acest sfat nu trebuie înțeles ca „acces nerestricționat” la Sacramente sau ca și cum „orice situație ar putea justifica” accesul, se mai spune în text. „Ce se propune este un discernământ care să distingă în mod adecvat fiecare caz.” Se subliniază un proces de discernământ pentru penitentul însoțit de un păstor. Păstorul trebuie să pună accent pe proclamarea fundamentală a lui Cristos. Această cale cheamă preotul să arate caritate pastorală în primirea penitentului, să îl asculte cu atenție și să accepte „intențiile corecte și scopul bun (al penitentului) să își pună întreaga viață sub lumina Evangheliei și să practice caritatea”.

„Această cale nu sfârșește neapărat în Sacramente, ci mai degrabă poate să îl călăuzească spre alte căi de alăturare mai puternică la viața Bisericii”, subliniază documentul. Aceasta include o mai puternică prezență în comunitate, participarea la grupuri de rugăciune și implicarea în diferite slujiri ecleziale pentru cei care sunt divorțați și recăsătoriți. „Când circumstanțele concrete ale unui cuplu fac posibilă aceasta, în special când amândoi sunt creștini cu angajament în credință, li se poate propune să încerce să trăiască în abstinență. În contexte mai complexe, când un decret de nulitate nu poate fi obținut, opțiunea menționată ar putea să nu fie posibilă. Cu toate acestea, un drum de discernământ rămâne la fel de posibil.”

Documentul de la Buenos Aires sugerează că penitenții, într-un număr limitat de circumstanțe, după un atent discernământ, pot avea acces la Sacramente. „Dacă se ajunge la conștiința faptului că într-un anume caz există limitări care atenuează responsabilitatea și culpabilitatea, în special când o persoană crede că va cădea într-o altă greșeală, de a face rău copiilor din noua uniune, Amoris laetitia deschide posibilitatea accesului la Sacramentele Reconcilierii și Euharistiei. Aceste Sacramente în schimb dispun persoana să continue să se maturizeze și să crească cu puterea harului.” Discernământul adecvat pentru fiecare caz cere „atenție specială” în exemple precum o nouă uniune apărută după un divorț recent sau situația cuiva care a eșuat constant în obligațiile sale familiale.

Documentul avertizează și asupra situațiilor în care o persoană își justifică sau expune propria situație „ca și cum ar fi parte a idealului creștin”. „În aceste cazuri mai dificile, noi, păstorii, trebuie să însoțim cu răbdare, încercând să găsim o cale de corectare”, spune documentul. Se subliniază importanța examinării conștiinței, precum și nevoia evitării confuziei privitoare la învățătura Bisericii. În unele cazuri, poate fi potrivit ca accesul la Sacramente să se facă „în manieră discretă”, când se prevăd situații conflictuale. „Dar în același timp persoana nu trebuie să se oprească din a însoți comunitatea, pentru ca să crească într-un spirit de înțelegere și de primire, fără ca această implicare să creeze confuzie privitor la învățătura Bisericii despre indisolubilitatea căsătoriei.”

Scrisoarea Papei Francisc din 5 septembrie către Episcopii de Buenos Aires admite dificultățile de discernământ. „Știm că este obositor, este o problemă de slujire pastorală de la persoană la persoană, care nu se mulțumește cu medieri programatice, organizaționale sau legale, oricât de necesare ar fi acestea. Pus simplu: a primi, a însoți, a discerne și a integra. Din aceste patru atitudini pastorale, cel mai puțin cultivat și practicat este discernământul: și consider că formarea pentru discernământ, personal și comunitar, în seminariile noastre, este urgentă”, susține Pontiful. Și adaugă că exortația apostolică este „rodul muncii și rugăciunii întregii Biserici, cu medierea a două Sinoade și a Papei”.

Capitolul VIII din Amoris laetitia a provocat multe discuții și aparent viziuni conflictuale. Într-un discurs din 4 mai, Cardinalul Gerhard Müller, prefectul Congregației pentru Doctrina Credinței, a respins ideea că exortația apostolică a eliminat disciplina Bisericii privind căsătoria și că permite în unele cazuri ca divorțații recăsătoriți să primească Euharistia „fără să își schimbe stilul de viață”. A plasat exortația în contextul scrierilor Papilor anteriori. „Este vorba de o învățătură magisterială consolidată, sprijinită de Scriptură și fondată pe o rațiune doctrinală: armonia salvifică a Sacramentului, inima ‘culturii legăturii’ pe care Biserica o trăiește.” Dacă exortația Papei Francisc „ar fi dorit să elimine o disciplină atât de adânc înrădăcinată și semnificativă, s-ar fi spus clar aceasta și s-ar fi prezentat motivațiile în sprijin”, a afirmat Cardinalul.

A respins pretenția că nota de subsol de la numărul 351 ar oferi Sacramentele celor care trăiesc într-o situație obiectivă de păcat. „Principiul de bază este că nimeni nu poate dori cu adevărat un Sacrament, inclusiv al Euharistiei, fără să dorească de asemenea să trăiască în acord cu celelalte Sacramente, inclusiv al Căsătoriei”, a explicat prelatul. „Cel care trăiește în opoziție cu legătura Căsătoriei se opune semnului vizibil al Sacramentului Căsătoriei; în ceea ce privește existența sa trupească, chiar dacă el ar fi subiectiv ne-culpabil, se face pe sine un ‘anti-semn’ al indisolubilității.”

Papa Francisc a discutat anterior despre această secțiune din Amoris laetitia într-un interviu dat în timpul zborului din 16 aprilie, când se întorcea din insula grecească Lesbos. Pontiful a răspuns întrebării unui reporter dacă există posibilități noi și concrete pentru divorțații recăsătoriți de acces la Sacramente. Sfântul Părinte a răspuns că sunt „multe” astfel de posibilități. A afirmat apoi că este deranjat și întristat că presa pune mare accent pe împărtășirea divorțaților recăsătoriți. A indicat spre alte probleme precum crizele familiale și rata nașterii în declin în Europa. A citat declarația Papei Benedict al XVI-lea, din februarie 2013, despre „Conciliul media”, care a distorsionat Conciliul Vatican II. „Nu vedeți că tinerii nu doresc să se căsătorească?”, a întrebat Papa. „Nu vedeți că lipsa de locuri de muncă și a muncii înseamnă că o mamă trebuie să își ia două slujbe ca să poată să își crească singură copiii? Acestea sunt marile probleme.”