Papa Francisc: Milostivirea lui Dumnezeu depășește disperarea umană
28.09.2016, Vatican (Catholica) - Miercuri, 28 septembrie 2016, în cadrul audienței generale desfășurate în Piața San Pietro, Papa Francisc a spus că misiunea mântuitoare a lui Isus își atinge punctul culminant pe Cruce, în dialogul Lui cu cei doi tâlhari răstigniți împreună cu El, arătând că milostivirea lui Dumnezeu merge dincolo de disperarea suferinței umane, răspunzând la ea cu iertare. Atunci când tâlharul cel rău strigă la Isus pe Cruce: „Oare nu ești Tu Cristos? Salvează-te pe Tine și pe noi!”, acest act „dă mărturie despre angoasa omului în fața misterului morții și conștiința tragică a faptului că numai Dumnezeu poate să fie răspunsul eliberator”.
De aceea, pentru tâlhar era inimaginabil „ca Mesia, trimisul lui Dumnezeu, să poată sta pe cruce fără a face nimic pentru a se salva”. Isus, însă, „a rămas așa și acolo ne-a mântuit; acolo ne-a arătat atotputernicia Sa și acolo ne-a iertat. Acolo se împlinește dăruirea Sa de iubire și izvorăște pentru totdeauna mântuirea noastră”. Murind pe Cruce alături de doi criminali, Isus a confirmat faptul că mântuirea lui Dumnezeu „poate ajunge la orice om în orice condiție, chiar și cea mai negativă și dureroasă”. De aceea, Jubileul Milostivirii „este timp de har și de milostivire pentru toți, buni și răi, cei care sunt sănătoși și cei care suferă.”
„Biserica nu este numai pentru cei buni sau pentru cei care par buni sau se cred buni; Biserica este pentru toți, și chiar în mod preferabil pentru cei răi, pentru că Biserica este milostivire. Și acest timp de har și de milostivire ne face să ne amintim că nimic nu ne poate despărți de iubirea lui Cristos! Celui care este pironit pe un pat de spital, celui care trăiește închis într-o închisoare, celor care sunt blocați de războaie, eu le spun: priviți Răstignitul; Dumnezeu este cu voi, rămâne cu voi pe cruce și se oferă tuturor ca Mântuitor, nouă tuturor. Vouă, care suferiți așa de mult vă spun, Isus este răstignit pentru voi, pentru noi, pentru toți.”
Papa Francisc și-a continuat seria de cateheze pe tema milostivirii, spunând că cuvintele tâlharului numit bun „sunt un minunat model de căință, o cateheză concentrată pentru a învăța să cerem iertare lui Isus”. El „scoate în evidență punctul de plecare al căinței: teama de Dumnezeu. Dar nu frica de Dumnezeu, nu: teama filială de Dumnezeu. Nu frica, ci acel respect care se datorează lui Dumnezeu pentru că El este Dumnezeu. Este un respect filial pentru că El este Tată… Apoi, tâlharul cel bun declară nevinovăția lui Isus și mărturisește deschis propriul păcat… Ceea ce este scandal pentru conducători și pentru primul tâlhar, pentru cei care erau acolo și îl luau în râs pe Isus, este în schimb fundamentul credinței sale.”
„În sfârșit, tâlharul cel bun se adresează direct lui Isus, invocând ajutorul Său: ‘Isuse, amintește-ți de mine când vei intra în împărăția Ta’. Îl cheamă pe nume, ‘Isus’, cu încredere… Acel om îi cere lui Isus să își amintească de el. Câtă duioșie în această expresie, câtă umanitate! Este nevoia ființei umane de a nu fi abandonată, ca Dumnezeu să îi fie mereu aproape. În acest mod un condamnat la moarte devine model al creștinului care se încredințează lui Isus. Un condamnat la moarte este un model pentru noi, un model pentru un om, pentru un creștin care se încredințează lui Isus; și model și al Bisericii care, în liturgie, de atâtea ori îl invocă pe Domnul spunând: ‘Amintește-ți… Amintește-ți de iubirea Ta…”
„În timp ce tâlharul cel bun vorbește la viitor, răspunsul lui Isus nu se lasă așteptat; vorbește la prezent: ‘Astăzi vei fi cu mine în paradis’… La începutul activității Sale, în sinagoga din Nazaret, Isus a proclamat ‘celor închiși eliberarea’; la Ierihon, în casa păcătosului public Zaheu, a declarat că ‘Fiul Omului – adică El – a venit să caute și să mântuiască ceea ce era pierdut’. Pe cruce, ultimul act confirmă realizarea acestui plan de mântuire. De la început până la sfârșit, El s-a revelat Milostivire, s-a revelat întrupare definitivă și irepetabilă a iubirii Tatălui. Isus este cu adevărat fața milostivirii Tatălui.”
După cateheza sa, Papa Francisc și-a îndreptat gândurile spre conflictul în desfășurare în „iubita și martirizata Siria”. La auzul veștii despre continuele atacuri aeriene din Alep, și-a exprimat „profunda întristare și îngrijorarea vie” pentru faptul că copii, bătrâni, bolnavi și tineri nevinovați continuă să își piardă viețile în bombardamente. A asigurat de apropierea sa spirituală față de cei care suferă, și a reînnoit apelul adresat tuturor pentru a se implica în protejarea civililor, „un angajament urgent și obligatoriu”. Papa Francisc a mai lansat un apel „la conștiințele” celor responsabili de bombardamente, spunând că „ei trebuie să răspundă înaintea lui Dumnezeu” pentru acțiunile lor.

