Papa îi invită pe tineri să spună „da” lui Dumnezeu

14.12.2007, Vatican (Catholica) - Ieri seară, după celebrarea euharistică pentru studenţii din Universităţile din Roma, celebrată în Bazilica San Pietro şi prezidată de Cardinalul Camillo Ruini, Vicarul General al Diecezei de Roma, Papa a sosit în Bazilică pentru a-i saluta pe tineri. În discursul adresat lor, Sfântul Părinte a reflectat asupra a două teme: formarea spirituală a tinerilor şi recenta sa enciclică „Spe salvi”.

Pontiful a început amintind că 150 de studenţi din Dieceza de Roma s-au decis să primească Sacramentul Mirului în ajunul Rusaliilor de anul viitor. Adresându-li-se lor şi celorlalţi tineri prezenţi, Papa i-a invitat să îşi întoarcă privirea spre Fecioara Maria. „Din `da`-ul ei să învăţaţi să pronunţaţi propriul vostru `da` la chemarea voastră divină. Duhul Sfânt intră în vieţile noastre în măsura în care noi ne deschidem inimile prin `da`-ul nostru. Cu cât este mai deplin `da`-ul, cu atât mai deplin este darul prezenţei Sale.”

Referindu-se la enciclica sa despre speranţa creştină, Papa Benedict i-a invitat pe tineri să reflecteze şi să analizeze, individual şi în grup, secţiunea dedicată speranţei în vremurile moderne. „În secolul al XVII-lea Europa a trecut printre schimbare epocală. De atunci a devenit tot mai răspândită o mentalitate conform căreia progresul uman reprezintă lucrarea ştiinţei şi a tehnologiei, în timp ce credinţa priveşte doar mântuirea sufletului. Cele două mari concepte ale modernităţii – raţiunea şi libertatea – au fost, să spunem aşa, `dezlipite` de Dumnezeu. Ele au devenit autonome şi lucrează împreună la construirea `împărăţiei omului`, care în practică contrastează cu Împărăţia lui Dumnezeu. De aici răspândirea ideilor materialiste, hrănite de speranţa că, prin schimbarea structurilor economice şi politice, va fi în sfârşit posibil să se ajungă la o societate dreaptă în care domnesc pacea, libertatea şi egalitatea.”

„Acest proces”, a concluzionat Papa, „care nu este fără merite şi cauze istorice, conţine însă o eroare fundamentală: omul nu este doar rezultatul unor anumite condiţii economice şi sociale; progresul tehnologic nu corespunde dezvoltării morale a omenirii. De fapt fără principii etice ştiinţa şi tehnologia pot fi folosite – după cum s-a întâmplat şi din păcate se mai întâmplă – nu pentru binele ci în detrimentul indivizilor şi omenirii.”