În urmă cu 30 de ani murea apostolul bolnavilor de lepră
07.12.2007, Roma (Catholica) - „O voce care încă răsună” este provocarea şi titlul reuniunii de studiu care a început joi, 6 decembrie 2007, la Sanctuarul Fecioarei Maria a Sfântului Rozariu din Pompei, pentru a marca 30 de ani de la moartea lui Raoul Follereau, informează Radio Vatican. Manifestarea, organizată de Asociaţia „Voglio vivere Onlus”, membră a Uniunii Internaţionale Raoul Follereau pentru combaterea leprei, a început cu Liturghia euharistică prezidată de Cardinalul Javier Lozano Barragan, preşedintele Consiliului Pontifical pentru Pastoraţia Serviciilor de Sănătate, avându-l ca şi concelebrant pe Mons. Carlo Liberati, Arhiepiscop-prelat de Pompei. Scopul iniţiativei este acela de a face cunoscute tinerelor generaţii operele ziaristului francez care şi-a consumat propria existenţă în slujirea altora, dedicându-se în mod special îngrijirii bolnavilor de lepră.
Apostolul bolnavilor de lepră, vagabondul carităţii, ambasadorul săracilor printre cei săraci sunt câteva dintre expresiile care în decursul anilor au trasat figura lui Raoul Follereau. Născut în 1903 la Nevers, în centrul regiunii Burgundia, a început de foarte tânăr o carieră strălucită de scriitor – poet; la jumătatea anilor `30 a plecat pentru o serie de călătorii în Africa. Aici a descoperit realitatea bolnavilor de lepră, a îmbrăţişat suferinţele lor şi s-a făcut promotor al unei serii de iniţiative menite să înfrângă patologia şi să-i smulgă pe aceştia din starea de marginalizare. În următorii 10 ani a ţinut peste 1200 de conferinţe în diferite ţări ale lumii, a strâns fonduri şi în Coasta de Fildeş, în oraşul Adzope, a dat viaţă acelei opere care astăzi este „Institutul Naţional pentru Tratamentul Leprei”. În viaţa sa a făcut de 30 de ori înconjurul lumii pentru a vorbi despre cei mai din urmă cu „mai marii pământului”, cerând ca resursele economice să nu fie destinate armamentelor ci pentru combaterea sărăciei, a marginalizării, a bolilor.
Graţie strădaniei sale, în 1954 ONU lansează prima Zi Mondială a Bolnavilor de Lepră: astăzi 150 de ţări o celebrează în ultima duminică din ianuarie. Duminică, 29 ianuarie 2006, Papa Benedict al XVI-lea amintea astfel angajarea lui Follereau: „Încurajez misionarii, lucrătorii sanitari şi voluntarii angajaţi în acest domeniu de frontieră de slujire a omului. Lepra este simptom al unui rău mai grav şi mai vast care este mizeria. De aceea, pe făgaşul predecesorilor mei, reînnoiesc apelul către responsabilii Naţiunilor, să-şi unească forţele pentru a depăşi gravele dezechilibre care încă penalizează o largă parte a omenirii”.
La 30 de ani de la moartea lui Follereau, Susanna Bernoldi, din Asociaţia italiană „Prieteni ai lui Raoul Follereau” arată ce le spune tinerilor acest om care şi-a consumat întreaga viaţă alături de cei mai din urmă: „El spune tinerilor: nu vă descurajaţi. Şi cred că acesta este un avertisment cât se poate de actual. Nu renunţaţi, nu daţi înapoi, deoarece ziua de mâine este a voastră. Deci ia de mână aceşti tineri, aşa cum ştia el să procedeze cu bolnavii de lepră, acele persoane respinse de toţi: el le prindea de mâini, îi îmbrăţişa, îi săruta, îi făcea să simtă căldura umană. Iată, putem fi protagonişti ai schimbării vieţii fraţilor noştri!”

Mai mult decat oricand este nevoie de bunatate si lumina – de caldura umana – aici si acum. In vremea Lui Iisus – lepra, in Evul Mediu marile epidemii de ciuma si holera, in perioada interbelica – tuberculoza, acum – cancerul si in plus : armele biologice: TOATE acestea ar putea fi cuprinse intr-un cuvant: LEPRA. Adica Raul in sine: raul perseverent, incrancenat, coplesitor – raul trupului si deopotriva, al sufletului. Mai mult decat lupta efectiva impotriva leprei, Raoul Follereau ne-a daruit un model de solidaritate umana. Iar solidaritatea umana reflecta unitatea inimii: suntem cu totii o singura inima, cu Christos si in Christos. Raspandind caritatea, Raoul Follereau L-a vestit pe Iisus. Actiunea lui a fost oferita deopotriva suferintelor trupului si durerii sufletului: iata un ziarist care, in loc sa se „infrupte„ cu nesat din disperarea aproapelui , alimentand presa de scandal si crescand rating-ul cine-stie-caror emisiuni de subcultura, L-a imbratisat pe Iisus. Dar cati dintre ziaristii de azi imbraca armele Luminii?