Vicarul siro-ortodox din Alep: Beau potirul amar al crucii
10.11.2016, Roma (Catholica) - A privi moartea în față este o experiență care poate oferi o tresăltare de credință și celui care nu crede în Dumnezeu. Cu atât mai mult Raban Boutros Kassis, Vicar patriarhal siro-ortodox de Alep, spune astăzi că trăiește o experiență de profundă apropiere de Cristos. A scăpat prin minune dintr-un atentat, ajungând sub tirul unui trăgător care în urmă cu două zile, în timp ce era în mașină, pe drumul de întoarcere între Homs și Alep, l-a nimerit de două ori în spate. Șoferul său a reușit să îl ducă la spitalul catolic „Sfântul Alois” la Alep, una dintre puținele structuri încă funcționale, chiar dacă este încărcat de răniți, mutilați, bolnavi. O intervenție chirurgicală de urgență i-a salvat viața și astăzi medicii îl declară în afara oricărui pericol. Fiind găsit la telefon de Vatican Insider, Raban Boutros Kassis povestește cum l-a schimbat experiența aceasta.
– Cum vă simțiți și ce simțiți astăzi, după ce v-ați riscat viața?
– În inima mea se agită sentimente contrastante. Înainte de toate îi mulțumesc lui Dumnezeu care m-a ocrotit și m-a mai păstrat în viață. Sunt un salvat prin minune. Și îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru că, în această condiție și în această experiență, pot să împărtășesc crucea atâtor persoane care astăzi suferă în Siria, în special la Alep. În fiecare zi oamenii sunt răniți, există mutilați, bolnavi, în fiecare zi se moare. Astăzi pot să mă declar fericit că gust potirul amar al crucii, în comuniune cu Cristos și cu atâția nevinovați care suferă. Dar în inimă am certitudinea că moartea nu este ultimul cuvânt: ultimul cuvânt este Învierea.
– Puteți să povestiți ce s-a întâmplat?
– Eram în mașină cu șoferul meu, ne întorceam la Alep, parcurgând autostrada din sudul orașului. Dintr-o dată am văzut persoane care au tras în noi. Două gloanțe trase de acești trăgători m-au lovit în spate. Dumnezeu a voit să nu fie atinse organe vitale. Șoferul meu m-a dus imediat la spitalul catolic «Sfântul Alois» unde medicii, cărora le mulțumesc din inimă, m-au supus unei intervenții chirurgicale imediate. Acea stradă este într-o zonă controlată de trupele guvernamentale siriene, dar este închisă seara pentru că noaptea grupuri de teroriști din Daesh și din Jubat Al-nusra în timpul nopții o infestează cu mine. Și devine un loc al morții.
– Cum se trăiește astăzi la Alep?
– Orașul este despicat în două și conflictul continuă, în timp ce civilii sunt cei care suferă. La Alep vest sunt două milioane de persoane. Agresiunile și atacurile se succed, în special în cartierele noastre, în fiecare zi. Episcopia noastră, la Alep Vest, este foarte aproape de front cu partea de est a Alepului. În timpul bombardamentelor cu lovituri de tun am fost loviți de mai multe ori și suntem sub rafalele trăgătorilor. Există și tentative de sechestrări care seamănă teroare. Pentru aceasta mulți cetățeni, și printre ei creștinii, au părăsit Alepul, în special cei care au copii, pentru că nu vor să îi vadă răniți, mutilați sau uciși.
– Ce vreți să spuneți comunității internaționale?
– Nu pot face altceva decât să reînnoiesc apelul pentru a salva acest oraș martir. Și să cer ajutoare umanitare. Alep este asediat și de peste trei ani oamenii rămași suferă datorită lipsei de apă, hrană, electricitate, gaz. Guvernul sirian face ceea ce poate pentru a încerca să garanteze minimul de asistență sanitară și educativă. Noi rămânem în oraș ca păstorii care vor să rămână aproape de turmă, pentru a hrăni și a întări pe cel care suferă. Cererea noastră este ca toți luptătorii străini și teroriștii care astăzi alimentează războiul să se întoarcă în țările lor de origine. Și ca interferențele externe în acest război să se termine.
– Cum este situația comunității creștine?
– Creștinii împărtășesc soarta suferindă a tuturor celorlalți cetățeni. Cei botezați care nu au părăsit Alepul sunt circa 35 de mii. Și au făcut această alegere suportând cu curaj imense suferințe și neajunsuri. Demonstrează o alipire și o iubire profundă față de acest loc, față de acest oraș sfânt și martir, și au acea forță pe care numai harului lui Dumnezeu poate să o dăruiască. Pe de altă parte nu putem să îl criticăm pe cel care a fugit pentru a-și salva propria familie. În această săptămână la Alep am înregistrat, numai printre creștini, 20 de morți și 40 de răniți. Înainte de război creștinii din toate confesiunile diferite la Alep erau, în total, circa 250 de mii. Așadar, circa 80% dintre credincioși au fugit: este o adevărată hemoragie.
– Aveți un gând special, trăind această suferință a Dvs?
– Aș vrea să amintesc astăzi și să îi încredințez din nou lui Dumnezeu pe cei doi Episcopi răpiți de trei ani și jumătate, Paul Yagizi, Mitropolit de Alep pentru greco-ortodocșii de Antiohia, și Gregorios Ibrahim, Episcop de Alep pentru siro-ortodocși. Cu ei îi amintim și pe cei doi preoți Michel Kayyal, din Biserica Catolică Armeană din Alep, și Maher Mahfouz, preot greco-ortodox. Încă nu știm nimic despre soarta lor. Sperăm că încă sunt vii și ne rugăm pentru ca să fie eliberați curând. (După Vatican Insider, 8 noiembrie 2016, trad. pr. dr. Mihai Pătrașcu)
Imagini
