Papa Francisc: Cu toții avem îndoieli; ele ne pot ajuta să creștem
24.11.2016, Vatican (Catholica) - În timp ce Jubileul s-a încheiat, Papa Francisc nu se oprește din a vesti milostivirea, miercuri vorbindu-le credincioșilor despre sfătuirea celor în îndoială și despre instruirea celor ignoranți, două dintre faptele de milostivire sufletească, subliniind că cer o credință puternică și că sunt lucruri pe care le facem zi de zi.
„Sunt fapte care se pot trăi fie într-o dimensiune simplă, familială, la îndemâna tuturor, fie – în special a doua, aceea de a învăța pe alții – pe un plan mai instituțional, organizat”, a spus Sfântul Părinte. Și a ridicat concret problema copiilor care suferă de analfabetism. A spus că este greu de înțeles: „Într-o lume în care progresul tehnico-științific a ajuns așa de sus, există copii analfabeți! Este o nedreptate. Câți copii suferă de lipsă de instruire. Este o condiție de mare nedreptate care știrbește însăși demnitatea persoanei. Apoi, fără instruire se devine cu ușurință pradă a exploatării și a diferitelor forme de neajunsuri sociale.”
A amintit de primele școli deschise de Biserică, încă din secolul al II-lea. „Câți creștini, laici, frați și surori consacrați, preoți și-au dat viața în instruirea, în educația copiilor și a tinerilor. Acest lucru este mare”, a spus Papa, invitând la aplauze pentru aceste persoane. L-a amintit pe Sf. Ioan Bosco, cel care „pregătea pentru muncă tineri ai străzii, cu oratoriul și apoi cu școlile, birourile. Și așa au apărut multe și diferite școli profesionale, care abilitau la muncă în timp ce educau la valorile umane și creștine. De aceea, instruirea este o formă specială de evanghelizare.”
A trecut apoi la cealaltă faptă de milostenie legată de îndoieli. „Cred că vreunul ar putea să mă întrebe: ‘Părinte, dar eu am atâtea îndoieli cu privire la credință, ce trebuie să fac? Dvs nu aveți niciodată îndoieli?’ Am atâtea… Desigur că în anumite momente tuturor le vin îndoieli! Îndoielile care ating credința, în sens pozitiv, sunt un semn că vrem să îl cunoaștem mai bine și mai profund pe Dumnezeu, pe Isus și misterul iubirii sale față de noi. ‘Dar, eu am această îndoială: caut, studiez, văd sau cer sfat despre cum să fac’. Acestea sunt îndoieli care ne fac să creștem! Deci este bine ca să ne punem întrebări despre credința noastră, pentru că în acest mod suntem determinați să o aprofundăm.”
Pontiful a subliniat că „îndoielile trebuie și depășite. Este necesar pentru aceasta să ascultăm Cuvântul lui Dumnezeu și să înțelegem ceea ce ne învață. O cale importantă care ajută mult în asta este aceea a catehezei, cu care vestirea credinței vine să ne întâlnească în concretul vieții personale și comunitare. Și există, în același timp, un alt drum la fel de important, acela de a trăi cât mai mult posibil credința. Să nu facem din credință o teorie abstractă în care îndoielile se înmulțesc. Mai degrabă să facem din credință viața noastră. Să încercăm să o practicăm în slujirea fraților, în special a celor mai nevoiași. Și atunci atâtea îndoieli dispar, pentru că simțim prezența lui Dumnezeu și adevărul Evangheliei în iubirea care, fără meritul nostru, locuiește în noi și o împărtășim cu alții.”
La finalul audienței, Sfântul Părinte a subliniat încă o dată că aceste două fapte de milostivire „nu sunt departe de viața noastră”. „Fiecare dintre noi se poate angaja în trăirea lor pentru a pune în practică cuvântul Domnului atunci când spune că misterul iubirii lui Dumnezeu nu a fost revelat celor înțelepți și inteligenți, ci celor mici. De aceea, învățătura cea mai profundă pe care suntem chemați să o transmitem și certitudinea cea mai sigură pentru a ieși din îndoială este iubirea lui Dumnezeu cu care am fost iubiți (cf. 1In 4,10). O iubire mare, gratuită și dată pentru totdeauna. Dumnezeu niciodată nu merge în marșarier cu iubirea Sa! Merge mereu înainte și așteaptă; dăruiește pentru totdeauna iubirea sa, de care trebuie să ne simțim foarte responsabili, pentru a fi martorii ei oferind milostivire fraților noștri. Mulțumesc.”
Legături
Imagini
