Papa Francisc: Șmecheri în a spune „da, Doamne, dar…”
08.12.2016, Vatican (Catholica) - Astăzi în Biserica Apuseană este sărbătoarea Neprihănitei Zămisliri, marcată mâine în calendarul Bisericii Răsăritene. Fiind zi de sărbătoare, Pontiful s-a întâlnit la amiază cu credincioșii și pelerinii în Piața San Pietro, pentru antifonul marian „Îngerul Domnului”. Redăm alocuțiunea papală după traducerea publicată de pr. Mihai Pătrașcu pe ITRC.ro.
Iubiți frați și surori, sărbătoare frumoasă!
Lecturile din solemnitatea de astăzi a Neprihănitei Zămisliri a Sfintei Fecioare Maria prezintă două pasaje cruciale în istoria raporturilor dintre om și Dumnezeu: am putea spune că ne conduc la originea binelui și a răului. Aceste două pasaje ne conduc la originea binelui și a răului.
Cartea Genezei arată primul nu, nu-ul originilor, nu-ul uman, când omul a preferat mai degrabă să privească la sine decât la Creatorul său, a voit să își facă de capul său, a ales să își fie suficient sieși. Însă, făcând așa, ieșind din comuniunea cu Dumnezeu, s-a pierdut chiar pe sine însuși și a început să îi fie frică, să se ascundă și să acuze pe cea care îi stătea alături (cf. Gen 3,10.12). Acestea sunt simptomele: frica, este mereu un simptom al lui nu spus lui Dumnezeu, arată că îi spun nu lui Dumnezeu; a-i acuza pe alții și a nu privi la sine arată că mă îndepărtez de Dumnezeu. Astfel face păcatul. Însă Domnul nu îl lasă pe om în voia răului său; imediat îl caută și îi adresează o întrebare plină de neliniște: „Unde ești?” (v. 9). Ca și cum ar spune: „Oprește-te, gândește-te: unde ești?” Este întrebarea unui tată sau a unei mame care-l caută pe fiul rătăcit: „Unde ești? În ce situație ai ajuns?” Iar aceasta Dumnezeu o face cu atâta răbdare, ajungând să umple distanța creată de la origini. Acesta este unul dintre pasaje.
Al doilea pasaj crucial, relatat astăzi în Evanghelie, este când Dumnezeu vine să locuiască între noi, se face om ca noi. Și acest lucru a fost posibil prin intermediul unui mare da – cel al păcatului era nu-ul; acesta este da-ul, este un mare da -, cel al Mariei în momentul Bunei Vestiri. Prin acest da Isus a început drumul Său pe drumurile omenirii; l-a început în Maria, petrecând primele luni de viață în sânul mamei: nu a apărut deja adult și puternic, ci a urmat tot parcursul unei ființe umane. S-a făcut în toate egal cu noi, cu excepția unui lucru, acel nu, cu excepția păcatului. Pentru aceasta a ales-o pe Maria, singura creatură fără păcat, neprihănită. În Evanghelie, cu un singur cuvânt, ea este numită „plină de har” (Lc 1,38), adică umplută de har. Înseamnă că în ea, imediat plină de har, nu există spațiu pentru păcat. Și noi, atunci când ne adresăm ei, recunoaștem această frumusețe: o invocăm „plină de har”, fără umbră de rău.
Maria răspunde la propunerea lui Dumnezeu spunând: „Iată slujitoarea Domnului” (v. 38). Nu spune: „Eh, de data aceasta voi face voința lui Dumnezeu, mă fac disponibilă, după aceea voi vedea…”. Nu. Da-ul ei este un da deplin, total, pentru toată viața, fără condiții. Și așa cum nu-ul de la origini a închis pasajul omului la Dumnezeu, tot așa da-ul Mariei a deschis drumul pentru Dumnezeu între noi. Este da-ul cel mai important din istorie, da-ul umil care răstoarnă nu-ul mândru de la origini, da-ul fidel care vindecă neascultarea, da-ul disponibil care răstoarnă egoismul păcatului.
Și pentru fiecare dintre noi există o istorie de mântuire formată din da și nu spuse lui Dumnezeu. Însă uneori suntem experți în jumătăți de da: suntem buni să ne prefacem că nu înțelegem bine ceea ce Dumnezeu ar vrea și ceea ce conștiința ne sugerează. Suntem și șmecheri și pentru a nu spune un adevărat nu lui Dumnezeu spunem: „Scuză-mă, nu pot”, „nu astăzi, mă gândesc mâine”; „mâine voi fi mai bun, mâine mă voi ruga, voi face binele, mâine”. Și această șmecherie ne îndepărtează de da, ne îndepărtează de Dumnezeu și ne duce la nu, la nu-ul păcatului, la nu-ul mediocrității. Vestitul, „da, dar…”; „da, Doamne, dar…”. Însă astfel închidem poarta în fața binelui, iar răul profită de aceste da-uri nespuse. Fiecare dintre noi are înlăuntrul său o astfel de colecție. Să ne gândim: vom găsi atâtea da-uri nespuse. În schimb fiecare da deplin spus lui Dumnezeu dă origine la o nouă istorie: a spune da lui Dumnezeu este cu adevărat „original”, este origine, nu păcatul, care ne face bătrâni înăuntru. V-ați gândit la asta, că păcatul ne îmbătrânește înăuntru? Ne îmbătrânește repede! Fiecare da spus lui Dumnezeu dă origine la istorii de mântuire pentru noi și pentru alții. Ca Maria cu propriul da.
În acest drum al Adventului, Dumnezeu dorește să ne viziteze și așteaptă da-ul nostru. Să ne gândim: eu, astăzi, care da trebuie să îl spun lui Dumnezeu? Să ne gândim, ne va face bine. Și vom găsi glasul Domnului înlăuntrul nostru, care ne cere ceva, un pas înainte. „Cred în Tine, sper în Tine, Te iubesc; să se împlinească în mine voința Ta de bine”. Acesta este da-ul. Cu generozitate și încredere, ca Maria, să spunem astăzi, fiecare dintre noi, acest da personal lui Dumnezeu.
După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:
Iubiți frați și surori,
Ieri, un cutremur puternic a lovit insula Sumatra, în Indonezia. Doresc să asigur rugăciunea mea pentru victime și pentru rudele lor, pentru cei răniți și pentru cei care și-au pierdut casa. Domnul să dea forță populației și să susțină opera de ajutorare. Vă salut cu afect pe voi toți, pelerini prezenți astăzi, în special familiile și grupurile parohiale. Salut credincioșii din Rocca di Papa cu flacăra de Crăciun, grupul „Proiectul Rebecca” ce se ocupă de copiii nevoiași, și credincioșii din Biella.
În această sărbătoare a Mariei Neprihănite, Acțiunea Catolică Italiană trăiește reînnoirea adeziunii. Adresez un gând special tuturor asociațiilor sale diecezane și parohiale. Fecioara să binecuvânteze Acțiunea Catolică și să o facă tot mai mult școală de sfințenie și de slujire generoasă adusă Bisericii și lumii. Astăzi după-amiază voi merge în „Piazza di Spagna” pentru a reînnoi tradiționalul act de cinstire și de rugăciune la picioarele monumentului dedicat Neprihănitei. După aceea voi merge la „Santa Maria Maggiore” ca să o rog pe Salus Populi Romani. Vă cer să vă uniți spiritual cu mine în acest gest, care exprimă devoțiunea filială față de Mama noastră cerească.
Urez tuturor sărbătoare frumoasă și drum bun de Advent cu conducerea Fecioarei Maria. Vă rog, nu uitați să vă rugați pentru mine. Poftă bună și la revedere!
