Papa Francisc: Să fim oameni ai speranței
14.12.2016, Vatican (Catholica) - Papa Francisc a vorbit miercuri despre speranța pe care Pruncul Isus a adus-o la Crăciun, afirmând că este de datoria noastră să fim mesagerii care duc mesajul Său în lume – unei lumi care este însetată de bunătate. „Mesajul Veștii Bune care ne este încredințat este urgent”, a spus el pe 14 decembrie, la audiența generală de miercuri. „Trebuie să alergăm și noi ca mesagerul peste munți, pentru că lumea nu poate să aștepte, omenirii îi este foame și sete de dreptate, de adevăr, de pace.”
După ritul latin suntem în a treia săptămână din Advent, Pontiful continuând seria de cateheze începută săptămâna trecută pe tema speranței creștine. Având ca focus un pasaj din cartea lui Isaia, care amintește cum mesagerul „anunță pacea” și „aduce vestea cea bună”, Sfântul Părinte a spus că este urgent și pentru noi „să ne trezim, asemenea Ierusalimului”. „Suntem chemați să devenim bărbați și femei de speranță, colaborând la venirea acestei Împărății formate din lumină și destinate tuturor, bărbați și femei de speranță.” Cea mai frumoasă dintre bucuriile Crăciunului este bucuria păcii interioare, mărturisind că „Domnul a șters păcatele mele, Domnul m-a iertat, Domnul a avut milă față de mine, a venit ca să mă mântuiască. Aceasta este bucuria Crăciunului!”
„Când totul pare terminat, când, în fața atâtor realități negative, credința devine obositoare și vine ispita de a spune că nimic nu mai are sens, iată în schimb vestea cea bună adusă de acele picioare rapide: Dumnezeu vine să realizeze ceva nou, să instaureze o împărăție de pace; Dumnezeu a ‘suflecat brațul său’ și vine să aducă libertate și mângâiere”, a continuat Papa. „Răul nu va triumfa pentru totdeauna, există un sfârșit pentru durere. Disperarea este învinsă pentru că Dumnezeu este printre noi.” Și a îndemnat: „să ne rugăm pentru ca Dumnezeu să ne dea în fiecare zi speranța și să o dea tuturor, acea speranță care se naște atunci când îl vedem pe Dumnezeu în ieslea de la Betleem”.
Sfântul Părinte a încheiat legându-se de timpul liturgic: „Văzându-l pe micul Prunc din Betleem, cei mici din lume vor ști că promisiunea s-a împlinit, mesajul s-a realizat. Într-un Prunc abia născut, care are nevoie de toate, înfășat în scutece și așezat într-o iesle, este cuprinsă toată puterea Dumnezeului care mântuiește. Crăciunul este o zi pentru a deschide inima: trebuie deschisă inima la atâta micime, care este acolo în acel Prunc, și la atâta uimire. Este uimirea Crăciunului, la care ne pregătim, cu speranță, în acest timp al Adventului. Este surpriza unui Dumnezeu prunc, a unui Dumnezeu sărac, a unui Dumnezeu slab, a unui Dumnezeu care abandonează măreția Sa pentru a deveni aproape de fiecare dintre noi.”
