PS Virgil Bercea despre BOR, Papi și altele

16.12.2016, Oradea (Catholica) - Ultimul număr al revistei Catholic Market include un amplu interviu cu PS Virgil Bercea, Episcopul greco-catolic de Oradea. Vă oferim o a doua selecție din interviu, cu fragmente în care Episcopul vorbește despre relația cu BOR, despre cei trei Papi pe care i-a cunoscut și despre alte lucruri.

– Vorbeați la un moment dat de atacurile pe care presa Occidentală le avea asupra Bisericii Catolice din Franța sau din alte țări. Biserica și nu doar cea ortodoxă, la noi, reclamă aceste atacuri cu titlu personal și local, doar în România.

– Din păcate, Biserica și creștinii sunt cei mai agresați în toată lumea. Vedem în țară că Biserica Ortodoxă este foarte atacată. Dincolo de faptul ca ei sunt ortodocși, sunt preoți și aceste atacuri nu fac decât să destructureze ceea ce este mai intim în sufletul unui popor, latura spirituală, taina. Când B.O. este atacată, eu o resimt acut și mă doare, pentru că nici noi nu suntem scutiți de aceste atacuri. Păcat că unii jurnaliști insistă doar pe negativ. Nu ascundem faptul că se poate greși, dar Biserica face totuși foarte multe lucruri bune, bune pentru oameni și sufletul lor.

– Un motiv al acestei tensiuni dintre o parte a presei și Biserică este și faptul că nu sunt folosite corect instrumentele de comunicare publică?

– Este adevărat. Probabil că este o greșeală. Probabil ar trebui și o apropiere mai mare de credincioși. Bărnuțiu, pe Câmpia Libertății de la Blaj o zis „țineți cu poporul ca să nu rătăciți!” Poporul, văzut ca neam, care poartă mai departe valorile, are simțul măsurii foarte puternic dezvoltat.

– Ați avut ocazia să cunoașteți trei Papi: Ioan Paul al II-lea, Benedict al XVI-lea și Francisc.

– Sunt personalități diferite. Ioan Paul al II-lea și PS Todea semănau foarte mult și ca fizionomie, dar și în modul de gândire și de a acționa. Aveau o dârzenie amândoi dată de purtarea crucii. Atitudinea din vorbire era foarte asemănătoare. Puteai să mergi la PS Todea distrus și plecai exuberant și nu-ți spunea mare lucru, dar îți spunea cu convingere, cu „putere multă”. Am stat foarte mult cu Papa Ioan Paul al II-lea. Mă chema să ]i citesc texte în limba română. Asculta foarte atent, mă punea să repet și mă ținea așa, de după gât. Asta se întâmpla la începutul anilor 90. Am fost la foarte multe Liturghii în capela personală, cu preoți români. Mă cunoștea destul de bine. Am stat la masă cu Domnia Sa de foarte multe ori și cu alți Episcopi. Era foarte emoționantă întâlnirea la început, dar după câteva minute te făcea să te simți în largul tău. Dacă vă uitați la pozele de la București, într-un loc mergeam de mână, se sprijinea de brațul meu. Benedict este un alt tip, un teolog de o profunzime și claritate extraordinară a expunerii. Când citești „Isus din Nazaret” parcă citești o povestioară dar are o teologie și un fir roșu clar. Când am fost la Sidney îmi făcea cu mâna, așa, ca un „Ciao Padre”, foarte convivial.

Papa Francisc, când am fost la Sinod, am locuit la Casa Santa Marta și te întâlnești frecvent cu el, la cină sau la masă. Într-o zi am luat masa cu el, cei din România, și spune la un moment dat „este un băiat aici, Petrică, servește la masă și dorește să facem o poză împreună. Ce părere aveți? Sunteți de acord?” Am fost surprinși. Petrică, lucrează la Santa Marta, unde locuiește și mănâncă Papa Francisc, dar la sfârșit am făcut poza. Poți să te întâlnești cu Papa în orice moment și să îi spui „Poftă bună Santo Padre!” și intră și el în dialog cu tine: „Cosa ce qua – ce este aici”? Pentru că la prânz sau cină este un bufet cu autoservire. Vine liftul și te întâlnești cu el în lift. E o normalitate. În fiecare miercuri sau sâmbătă, la audiențele generale, orice Episcop poate să meargă în audiență și îl salută pe Papa. Personalitatea dânsului trebuie înțeleasă în maniera contextului cultural al Argentinei. Acolo sunt faimoasele „favelas”, unde este o sărăcie de neînchipuit. Când era la Buenos Aires mergea foarte des acolo ca preot și episcop apoi. Știe foarte bine ce spune atunci când vorbește despre sărăcie și milostivire pentru că le-a trăit pe viu.

– Ați fost de față atunci când Patriarhul Teoctist l-a vizitat pe Cardinalul Todea la Reghin? De ce a venit?

– Din partea noastră, gestul a fost foarte apreciat. Mereu am încercat să avem un dialog sincer și să ne apropiem de frații ortodocși, să obținem firesc unele biserici, fără tensiune. PS Todea a fost foarte impresionat de vizita Patriarhul Teoctist. Sunt lucruri așa, care se leagă peste timp. În 1948, Episcopii noștri erau cu domiciliu forțat la Dragoslavele iar Patriarhul Iustinian l-a trimis pe Episcopul Vicar Teoctist să le spună că: „mâna protectoare a Patriarhului este asupra lor și dacă nu semnează trecerea la Ortodoxie se vede obligat să îi dea securității”. Episcopul Bălan de la Lugoj a spus: „Preasfințite, dacă ați fi venit cu argumente teologice am fi putut discuta, dar trebuie să înțelegeți că avem și noi credința noastră.” De data aceasta venea Patriarhul Teoctist la Cardinalul Todea. Anii au trecut. Nu mai erau tensiuni. Ai noștri au oferit toată suferința lui Cristos. Vizita Patriarhului a avut o conotație ecumenică, de apropiere frățească deosebită. Dincolo de sentimentele umane a fost un gest de apreciere față de un om care a reușit să pună pe picioare Biserica iar apoi, Dumnezeu i-a dat o nouă încercare, suferința trupească. Erau ca doi bătrânei care s-au îmbrățișat frățește și care priveau trecutul cu detașare.

– Am înțeles că PS Iuliu Hossu i se propusese scaunul de Mitropolit al Moldovei și a refuzat.

– Da, se știe acest lucru. Același lucru i-a propus securitatea și PS Todea, mai apoi. Propunerile astea se făceau deoarece se dorea ca un Episcop să fie cel care rupe pecețile de la 1700 cu Roma. Se propunea lui Iuliu Hossu scaunul Moldovei, cu promisiunea că apoi, conform tradiției, va ajunge Patriarhul României. Aranjamente umane care nu țin cont de planul Domnului. Nimeni nu putea ști în 1948 că Iuliu Hossu va deveni, după toată suferința, Cardinal și că Alexandru Todea va reînnoda firul în 1990.

– În ce limbă vorbeau Patriarhul și Papa la întâlnirea de la București și apoi la Roma?

– Patriarhul știa franceză. Deci în franceză.

– Atunci contextul a fost generat firesc. Ar mai putea fi generat un astfel de context acum?

– Cred că da. Îl cunosc pe Preafericitul Daniel. La ora actuală este mai retras, dar cred că o întâlnire cu Papa ar fi posibilă și benefică. Sunt, din păcate, grupări în interiorul Bisericii Ortodoxe care atacă foarte puternic Patriarhul și ierarhia. Ei sunt crescuți chiar în interiorul Bisericii Ortodoxe dar nu pot depăși anumite bariere de viziune și iau „ad literam” anumite lucruri pe care le-au învățat. Este foarte important să se vadă totul și să se aleagă binele. Am văzut cât este de atacat IPS Teofan sau alți Episcopi ai Bisericii Ortodoxe Române. Nu este bine.

– Cât de mare este falia dintre Răsărit și Apus în acest moment?