Un Episcop elvețian a publicat un document despre „Amoris laetitia”
03.02.2017, Chur (Catholica) - Un Episcop elvețian a publicat joi un document despre implementarea exortației apostolice Amoris laetitia, subliniind respectul pentru legătura căsătoriei. „Sarcina pastorației este de a-i face pe oameni conștienți de sanctitatea legăturii căsătoriei sau de a o prezenta din nou”, scrie Episcopul Vitus Huonder de Chur în scrisoarea „Sfințenia legăturii căsătoriei”, din 2 februarie 2017.
După o introducere amplă în care citează intens din Amoris laetitia, Episcopul Huonder îi invită pe preoții Diecezei de Chur să observe nouă puncte, dintre care primul este că „punctul de plecare pentru însoțire, discernământ și integrare trebuie să fie sfințenia legăturii căsătoriei”. Subliniază apoi sfințenia căsătoriei, prezentă în ordinea naturală și întărită în ordinea sacramentală. „Formarea conștiinței privitoare la acest adevăr este o sarcină urgentă în vremurile noastre”, afirmă el. „Legătura căsătoriei în sine este un dar al iubirii, înțelepciunii și milostivirii lui Dumnezeu, care oferă soților har și ajutor. De aceea referința la legătura căsătoriei trebuie să fie primul pas în însoțire, discernere și integrare.”
Episcopul a recomandat ca, dacă în timpul spovezii un preot vede că există întrebări despre starea de viață a penitentului care au nevoie de clarificare, să îi ceară penitentului să înceapă un proces amplu de penitență și integrare. „În pastorația și însoțirea persoanelor divorțate și recăsătorite civil este în primul rând necesar să se examineze dacă primul contrat marital (‘prima căsătorie’) a fost validă”, susține Episcopul Huonder. „Această examinare nu poate fi făcută de preot în sine și în special nu în confesional”, continuă el, aluzie la necesitatea unui tribunal care să investigheze validitatea. „Orice s-ar găsi legat de validitatea căsătoriei, o căsătorie eșuată trebuie oricum tratată în mod uman și cu fidelitate. Aceasta înseamnă că trebuie urmat un drum pastoral mai lung, care cere multă răbdare.”
Episcopul Huonder subliniază că „primirea Sfintei Împărtășanii de către divorțații recăsătoriți nu poate fi lăsată la nivelul unei decizii subiective” și astfel „este necesar să se bazeze pe condiții obiective”. „În cazul persoanelor divorțate și recăsătorite civil, respectul pentru legătura căsătoriei existentă este crucial.” Dacă un penitent divorțat și recăsătorit cere dezlegarea, confesorul trebuie să stabilească, în cazul în care nu se poate despărți de partenerul actual, dacă este dispus să trăiască ca frate și soră cu acest partener, după cum cerea exortația apostolică Familiaris consortio a Papei Ioan Paul al II-lea, din 1981. „Aceasta rămâne și acum regula, deoarece noua exortație apostolică, Amoris laetitia, nu oferă ‘un nou set de reguli canonice’ (cf. AL 300). Penitentul trebuie mai întâi să își manifeste dorința fermă de a trăi în respect pentru legătura căsătoriei din ‘prima’ căsătorie.”
Episcopul Huonder încheie îndemnându-și preoții să păstreze mereu în minte cuvintele Sf. Paul care spune: „misterul acesta este mare: Eu o spun cu privire la Cristos și la Biserică” (Efeseni 5,32).
