Papa Francisc: Schimbarea la față arată unde duce crucea
12.03.2017, Vatican (Catholica) - În ritul latin, a doua duminică din Postul Mare a propus lectura evanghelică cu schimbarea la față. Pontiful a comentat pasajul, explicând mai multe motive pentru care a avut loc evenimentul de pe muntele Tabor. Redăm alocuțiunea papală după traducerea pr. Mihai Pătrașcu, apărută pe ITRC.ro.
Iubiți frați și surori, bună ziua!
Evanghelia din această duminică din Postul Mare ne prezintă relatarea schimbării la față a lui Isus (cf. Mt 17,1-9). Luând deoparte trei dintre apostoli, pe Petru, pe Iacob și pe Ioan, El a urcat împreună cu ei pe un munte înalt și acolo a avut loc acest fenomen singular: fața lui Isus „strălucea ca soarele și hainele sale au devenit albe ca lumina” (v. 2). În acest mod Domnul a făcut să strălucească în însăși persoana Sa acea glorie divină care se putea percepe cu credința în predica Sa și în gesturile Sale miraculoase. Și schimbarea la față este însoțită, pe munte, de apariția lui Moise și Ilie, „care vorbeau cu El” (v. 3).
„Luminozitatea” care caracterizează acest eveniment extraordinar îi simbolizează scopul: luminarea minților și inimilor discipolilor pentru ca să poată înțelege clar cine este Învățătorul lor. Este o fulgerare de lumină care se deschide dintr-o dată asupra misterului lui Isus și luminează toată Persoana Sa și toată viața Sa.
Îndreptându-se de acum hotărât spre Ierusalim, unde va trebui să îndure condamnarea la moartea prin răstignire, Isus vrea să îi pregătească pe ai Săi pentru acest scandal – scandalul crucii -, pentru acest scandal prea puternic pentru credința lor și, în același timp, să prevestească învierea sa, manifestându-se ca Mesia, Fiul lui Dumnezeu. Și Isus îi pregătește pentru acel moment trist și de atâta durere. De fapt, Isus se arăta un Mesia diferit față de așteptări, față de ceea ce își imaginau cu privire la Mesia, cum ar fi Mesia: nu un rege puternic și glorios, ci un slujitor umil și dezarmat; nu un domn cu mare bogăție, semn de binecuvântare, ci un om sărac care nu are unde să își rezeme capul; nu un patriarh cu descendență numeroasă, ci un celibatar fără casă și fără sălaș. Este cu adevărat o revelație a lui Dumnezeu răsturnată și semnul cel mai descumpănitor al acestei răsturnări scandaloase este crucea. Însă tocmai prin cruce Isus va ajunge la învierea glorioasă, care va fi definitivă, nu ca această transfigurare care a durat un moment, o clipă.
Isus transfigurat pe muntele Tabor a voit să le arate discipolilor Săi gloria Sa nu pentru a evita ca ei să treacă prin cruce, ci pentru a indica unde duce crucea. Cine moare cu Cristos, cu Cristos va învia. Și crucea este poarta învierii. Cine luptă împreună cu El, cu El va triumfa. Acesta este mesajul de speranță pe care îl conține crucea lui Isus, îndemnând la tărie în existența noastră. Crucea creștină nu este un mobilier din casă sau un ornament de purtat, ci crucea creștină este o referință la iubirea cu care Isus s-a jertfit pentru a mântui omenirea de rău și de păcat. În acest timp al Postului Mare, contemplăm cu devoțiune imaginea răstignitului, pe Isus pe cruce: este simbolul credinței creștine, este emblema lui Isus, mort și înviat pentru noi. Să facem în așa fel încât Crucea să marcheze etapele itinerarului nostru de Postul Mare pentru a înțelege tot mai mult gravitatea păcatului și valoarea jertfei cu care Răscumpărătorul ne-a mântuit pe noi toți.
Sfânta Fecioară a știut să contemple gloria lui Isus ascunsă în umanitatea Sa. Ea să ne ajute să stăm cu El în rugăciunea tăcută, să ne lăsăm luminați de prezența sa, pentru a purta în inimă, prin nopțile cele mai întunecate, o reflexie a gloriei sale.
După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:
Iubiți frați și surori!
Exprim apropierea mea de poporul din Guatemala, care trăiește în doliu datorită incendiului trist izbucnit în interiorul Casei Refugio Virgen de la Asunción, provocând victime și rănite printre tinerele care locuiau acolo. Domnul să primească sufletele lor, să îi vindece pe răniți, să mângâie familiile lor îndurerate și toată națiunea. Mă rog și vă cer să vă rugați cu mine pentru toate tinerele și tinerii victime ale violențelor, maltratărilor, exploatării și războaielor. Aceasta este o plagă, acesta este un urlet ascuns care trebuie să fie ascultat de noi toți și pe care nu putem continua să ne prefacem că nu îl vedem și nu îl ascultăm.
Adresez un salut cordial vouă tuturor prezenți aici, credincioși din Roma și din atâtea părți ale lumii. Salut pelerinii din Freiburg și Mannheim, din Germania, precum și pe cei din Liban și maratoniștii din Portugalia. Salut grupurile parohiale care provin din Gioiosa Ionica și Pachino; pe tinerii din Lodi care se pregătesc pentru „Mărturisirea de credință”; pe studenții din Dalmine și Busto Arsizio: este adevărat ceea ce spuneți voi: „Nu culturii rebutului” [citește pancarta]; și corul de tineri „Picătură după picătură” [„Goccia dopo goccia”] din Bergamo. Urez tuturor o duminică frumoasă. Vă rog nu uitați să vă rugați pentru mine. Poftă bună și la revedere!
