Cine este Sf. Ladislau?

25.03.2017, Oradea (Catholica) - La conferința de presă de miercuri de la Oradea Episcopia romano-catolică cu sediul în acest oraș a anunțat Anul Jubiliar Sfântul Ladislau. Dar cine este Sfântul Ladislau? Este considerat întemeietorul Diecezei de Oradea și ctitorul primei catedrale a acesteia; a fost nu doar întemeietorul așezării medievale fortificate din care mai târziu s-a format orașul Oradea, ci în același timp și un sfânt al Bisericii creștine cu adânci rădăcini în meleagurile bihorene, se poate citi în dosarul de presă difuzat la evenimentul din 22 martie.

Ladislau s-a născut în anul 1046 în Polonia, linia dinastică de care aparținea fiind considerată în acea vreme uzurpator al tronului Ungariei. Părinții lui au fost Béla I, viitorul rege al Ungariei, și prințesa Richeza, fiica regelui Mieszko al Poloniei. Familia s-a întors în țară încă în anul nașterii lui Ladislau, așezându-se în cetatea Bihariei, unde Ladislau și-a petrecut cea mai mare parte a tinereții copilărind în curtea tatălui său, începând de la mijlocul anilor 1060 deținând calitatea de principe al ducatului Bihariei, titlu rezervat în acele vremuri pentru moștenitorii tronului Ungariei. De aici se trage profunda sa relație cu meleagurile din vestul țării. De la moartea lui Ștefan I, în anul 1038, și ridicarea pe tron a lui Ladislau I, Ungaria medievală a fost zguduită de războaie civile și conflicte dinastice. Principalele merite ale domniei sale au fost consolidarea Bisericii și a credinței creștine, respectiv asigurarea ordinii și a siguranței interne a țării. În urma războaielor purtate cu succes în Boemia, Rusia și în frontierele estice ale țării împotriva nomazilor, s-a format în jurul lui imaginea cavalerului de neînvins, care mai târziu s-a reflectat sub forma numeroaselor legende și tradiții populare legate de persoana și faptele regelui. Statura lui voinică cât și sfințenia vieții sale sunt trăsături caracteristice ale sfântului rege, amintite și în legenda de canonizare, redactată pe la sfârșitul secolului al XII-lea.

În anul 1079 s-a căsătorit cu prințesa germană Adelhaid, fapt care a contribuit la menținerea păcii în Europa. În același timp însă cuplul regal a dăruit lumii un alt sfânt, fiica lor, Piroska-Paraschiva, cunoscută în tradiția bizantină sub numele de Eirene, care a ajuns soția împăratului Ioan al II-lea Comnenul și se numără printre sfinții Bisericii răsăritene. Ladislau a inițiat canonizarea regelui Ștefan I la 20 august 1083, a înființat episcopiile de Oradea și Zagreb și a fost ctitorul mai multor biserici și mănăstiri, printre care a celei din Sâniob, Bihor, construită pentru adăpostirea moaștelor Sfântului Ștefan, una dintre principalele relicve naționale ale Ungariei. Regele Ladislau se pregătea de preluarea comandamentului primei cruciade organizate pentru eliberarea Ierusalimului, când, în anul 1095, s-a îmbolnăvit și a decedat subit în data de 29 iulie la Nitra. Trupul său neînsuflețit a fost așezat în catedrala orădeană.

Datorită acestei înmormântări, și a prezenței moaștelor sfântului rege, venerat după canonizare lui din anul 1192, Catedrala din Oradea ctitorită de sfântul rege a devenit unul dintre principalele locuri de pelerinaj ale creștinătății occidentale, iar lăcașul de cult extins și reconstruit în mai multe rânduri într-una dintre cele mai mari și mai frumoase biserici medievale ale bazinului carpatic. La începutul secolului al XV-lea, prin asigurarea unor privilegii papale, biserica orădeană a Sfântului Ladislau a fost ridicată la rangul celor mai importante centre de pelerinaj, alături de catedrala Sf. Marcu din Veneția, biserica Sf. Maria Portiuncula din Assisi. În proximitatea mormântului sfântului rege au fost înmormântate mai multe figuri regale ale Ungariei: regele Ștefan al II-lea, regina Bearix de Luxemburg și Maria de Anjou, respectiv Sigismund de Luxemburg, rege al Ungariei, Boemiei și împărat romano-german.

Relicvele Sfântului Ladislau s-au răspândit în evul mediu în întreaga Europă. În afara Ungariei azi se regăsesc în Zagreb, Dubrovnik, Aachen și Bologna. Celebrul relicvar gotic în formă de bust, confecționat la comanda Episcopului orădean Andrea Scolari pentru adăpostirea craniului regelui, cunoscut astăzi sub numele de Herma din Győr, se numără printre capodoperele orfevrăriei medievale europene. Membrii familiilor regale și imperiale de Anjou și Luxemburg l-au venerat pe Sf. Ladislau ca pe unul dintre principalii sfinți protectori ai dinastiei lor, răspândind cultul sfântului rege în locuri îndepărtate ale Europei, cum ar fi sudul și nordul Italiei, Polonia sau unele teritorii ale Germaniei.

Perioada de glorie a cultului Sfântului Ladislau s-a încheiat odată cu întărirea mișcărilor protestante și distrugerea Catedralei medievale la mijlocul secolului al XVI-lea, punând capăt pentru câteva secole pelerinajelor, până când Catedrala medievală dispărută a fost înlocuită cu un lăcaș de cult demn de tradiția istorică și religioasă a locului, în forma celei actuale, consacrată abia în anul 1780. Având în vedere că tradițiile legate de cultul sfântului rege în urbea orădeană s-au axat pe aceste două locuri, Catedrala medievală din cetate și cea barocă, de astăzi, evenimentele comemorative din Anul Sfântului Ladislau, printre care principalul moment al anului, Pelerinajul Diecezan din 14 mai, se va organiza pe acești doi piloni: procesiunea cu moaștele sfântului rege pornind de la Catedrala medievală, va ajunge la biserica din cetate, în apropierea locului de veci a Sfântului Ladislau.