Adunarea internaţională a Uniunii Apostolice a Clerului
12.11.2007, Roma (Catholica) - A asculta preoţii diecezani – mai ales în dificultate – şi a-i primi în mod fratern, a se ruga împreună cu ei, a sensibiliza Episcopii să adopte o atitudine paternă faţă de preoţii din diecezele lor, este spiritul care, de aproape 150 de ani, însufleţeşte serviciul Uniunii Apostolice a Clerului (UAC), o asociaţie internaţională care uneşte Episcopi, preoţi şi diaconi din multe părţi ale lumii, inclusiv din România. Începând de luni 12 până vineri 16 noiembrie 2007 la Roma se desfăşoară Adunarea internaţională a Uniunii, care are loc o dată la trei ani; tema actualei adunări este „Uniunea apostolică a clerului în Biserica particulară”.
Despre această experienţă sacerdotală, Radio Vatican a luat un interviu secretarului asociaţiei, pr. Jacob Alberto Kapingala: „Prima experienţă este rugăciunea. Este o primă, mare angajare pe care o avem şi fiecare grup al nostru, potrivit statutelor noastre, trebuie să se întâlnească cel puţin o dată pe lună pentru a se ruga. Vrem să răspundem acelui imperativ al lui Isus care spune să-l rugăm pe Dumnezeu ca să trimită lucrători în secerişul său, iar noi luăm în serios această invitaţie, într-un timp ca cel actual în care este mai mare nevoie de slujitori hirotoniţi, atât în ceea ce priveşte calitatea cât şi numărul lor. Un alt aspect pe care vrem să-l subliniem este cel al formării permanente, care priveşte toţi animatorii din toate sectoarele Uniunii apostolice a clerului”.
Unul dintre punctele adunării este cel al fraternităţii preoţilor. Adesea se vede în solitudinea în care trăiesc preoţii diecezani una din cauzele care îi fac pe unii dintre ei să pună în discuţie propriul minister, slujirea preoţească. „Cu privire la acest punct, ceea ce este cu adevărat mai important este solidaritatea”, a declarat părintele. „Noi vrem în primul rând fraternitate, ajutându-ne şi sprijinindu-i pe alţii în diferitele situaţii în care trăiesc, în special preoţii din comunităţi izolate. Singurătatea duce întotdeauna la o situaţie de suferinţă, de dificultate. Şi susţinem şi preoţii în vârstă, şi pe toţi cei care au nevoie de un ajutor fratern şi reciproc”. Ajutorul pe care Uniunea îl oferă preoţilor care trăiesc în situaţii dificile nu este atât un ajutor direct, „este un apel pe care îl facem tuturor Episcopilor şi apoi Episcopul ia iniţiativele oportune. Noi solicităm acea paternitate, să spunem, din partea Episcopului faţă de preoţii săi, ca să fie ajutaţi să-şi depăşească dificultăţile pe care le întâmpină”.
