Imamul Ibrahim Mogra: Ura dintre religii este o idee a teroriștilor
05.04.2017, Roma (Catholica) - „Papa Francisc este un om curajos. Este unicul care a avut curajul de a spune că islamul este o religie a păcii. El este un adevărat crești, pentru că privește la persoana umană făcând abstracție de apartenența religioasă”. Shaykh Ibrahim Mogra este unul dintre cei patru imami englezi care îl întâlnesc miercuri, 5 aprilie, pe Papa în Vatican, la puține săptămâni de la atentatul care la 22 martie a tulburat Londra și – printr-o teribilă conjunctură – la puține zile de la atacul din Sankt Petersburg. Un gest de puternică semnificație, promovat de Arhiepiscopul de Westminster, Cardinalul Vincent Nichols, pentru a pecetlui voința religiilor de a rămâne unite și de a contrasta valul de teroare care sfâșie Europa și lumea.
„Orice atentat este împotriva umanității, orice persoană ar trebui să le condamne”, afirmă imamul de 50 de ani, vicepreședinte al Forumului Creștin Musulman, într-un interviu pentru Vatican Insider, tradus de pr. Mihai Pătrașcu pentru ITRC.ro. „Cauzele acestor atacuri sunt destul de complicate. Totuși nu cred că matricea este religioasă, ci provine mai degrabă dintr-un impas geopolitic”.
– În ce sens?
– Se joacă pe contrapoziția dintre Occidentul văzut ca prevalent creștin și Orientul prevalent musulman. Dar, insist, nu este o provocare de religie. Mai mult, orice religie este împotriva violenței, învață să se trăiască pașnic ca niște cetățeni care respectă legea. Faptul este că noi, ca guverne din Occident, am arătat un „dublu standard” în tratarea țărilor cu majoritate musulmană. De exemplu, avem Irakul și Saddam Hussein amenințat de rezoluțiile de la ONU care a atacat țara pentru că nu a aderat la aceste indicații. În schimb Arabia Saudită încalcă încontinuu drepturile umane, însă noi continuăm să vindem arme și să întreținem raporturi comerciale. În Egipt, Statele Unite au permis ca armata să ia puterea, cu toate că exista guvernul ales democratic al Fraților Musulmani. Toate sunt exemplu pentru a demonstra că tratamentul Occidentului față de țările musulmane variază din loc în loc… Toate acestea au creat multă furie, de aceea cred că o soluție ar putea să fie între timp aceea de a trata fiecare țară în același mod, cu dreptate și echitate.
– Deci această furie justifică anumite masacre?
– Nu, niciodată. Violența împotriva umanității este condamnabilă. Mereu și în fiecare caz. Nu are niciodată o justificare. Însă trebuie să se înțeleagă de unde își trage origine, să se observe ce se întâmplă în lumea politică și să se țină cont de această furie… O furie politică, unde nu intră deloc credința.
– Însă atentatele sunt săvârșite la strigătul „Allahu Akbar” și împotriva „necredincioșilor”…
– Când există persoane rele care fac rău și vor să facă rău, unde dintre justificări este de a implica religia. Este ușor a urla „Allahu Akbar”: dă un pretext pentru a săvârși gesturi oribile care nu au nimic de-a face cu religia. Aceștia nu acționează în numele islamului. Dau un exemplu: Dvs cu ce echipă țineți…?
– Nu sunt suporter, dar simpatizez Roma…
– Iată, să spunem că un suporter al Romei ia o cărămidă și o aruncă în geamurile unei biserici strigând: „Roma, Roma”, nu înseamnă că face asta în numele echipei sau că Roma aprobă acest gest. Anul trecut au ucis-o în Marea Britanie pe Jo Cox (politician britanică). Asasinul său era un bărbat din mișcarea neonazistă care, înjunghiind-o, a strigat: „Britain first”. Aceasta înseamnă că a făcut-o în numele Marii Britanii? Absolut nu! Niciun jurnalist nu a vorbit despre terorism britanic.
– Totuși Papa, precum și alți reprezentanți ai diferitelor credințe, propun dialogul interreligios ca antidot la terorism. Dacă religiile nu sunt implicate, în ce mod poate contribui dialogul ca să elimine această plagă din lumea de astăzi?
– Ura dintre religii este o idee a teroriștilor. În acest sens trebuie izolați, trebuie să eliminăm forța acestei argumentări demonstrând că religiile nu au probleme între ele, sunt unite. Există creștini și musulmani care trăiesc împreună, lucrează împreună, colaborează în foarte multe părți din lume. Papa are dreptate: dialogul este primul pas.
– Cum trăiți valul de islamofobie care se radicalizează tot mai mult în Europa?
– Este o mare problemă. La fiecare atacă se reaprinde ura împotriva musulmanilor și se înmulțesc și atacurile rasiale, de exemplu împotriva moscheilor. Adesea în rapoartele poliției britanice sunt înregistrate „crime împotriva islamului”, chiar cu această exprimare. Din partea noastră, încurajăm comunitatea musulmană să nu reacționeze, să nu se răzbune, ci să mențină pacea, să participe la manifestații împotriva violenței și, dacă este necesar, să colaboreze cu poliția.
– Vorbeam despre Papa, ce semnificație are pentru Dvs întâlnirea de miercuri?
– Între timp vreau să spun că sunt într-adevăr emoționat. Este un moment cu adevărat istoric pentru că nu s-a mai întâmplat vreodată ca patru imami din Marea Britanie să îl întâlnească pe Papa. Suntem într-adevăr onorați și este un mod pentru a stabili o angajare comună pentru refugiați, pentru cei fără adăpost, pentru săraci și pentru alte activități de caritate. Fiecare dintre noi va împărtăși cu Papa propriile istorii de conviețuire pașnică între creștini și musulmani.
– Dumneavoastră personal ce îi veți spune Papei Francisc?
– Vreau să îi spun „mulțumesc” pentru că i-a apărat pe musulmani. A fost unicul lider care a spus că islamul este o religie a păcii. Aceasta ne-a încurajat foarte mult…
– … dar a ridicat și unele critici, înăuntrul și în afara Bisericii…
– Știu. Dar Papa Francisc este un om curajos. Mai ales este un adevărat creștin, pentru că privește la persoana umană făcând abstracție de apartenența sa religioasă. Suntem mai întâi umani și apoi musulmani. Sau creștini. Vreau să îi spun așadar „mulțumesc” și să îi spun și că îl apreciază mult comunitatea musulmană.
– Papa vorbește adesea despre un „al treilea război mondial pe bucăți”. Ce părere aveți?
– Cred că este o analiză precisă a realității internaționale de astăzi care vede cum conflictele se intensifică zi după zi. Riscăm să ajungem la un război mondial: s-a întâmplat în trecut, se poate întâmpla și acum.
