Apariție editorială la Editura ARCB: Ultimele convorbiri
08.04.2017, București (Catholica) - La Editura Arhidiecezei Romano-Catolice de București a apărut recent volumul „Ultimele convorbiri”, o carte-interviu realizată de Peter Seewald cu Papa emerit Benedict al XVI-lea. Volumul de 300 de pagini a fost tradus în română de Francisca Băltăceanu și Monica Broşteanu, putând fi comandat la prețul de 30 de lei, de exemplu de pe LibrariaSfIosif.ro. Iată în continuare o prezentare a cărții, semnată de Liana Gehl.
Parafrază la celebra Istorie a unui suflet, a Sfintei Tereza de Lisieux, Istoria unei vieți ar putea fi foarte bine un alt titlu pentru cea mai recentă carte a Papei emerit Benedict al XVI-lea, Ultimele convorbiri cu Peter Seewald, publicată în 2016. De altfel, chiar titlul original al cărții, Letzte Gespräche, reia exact numele sub care a fost tradus în germană volumul ce reunește ultimele cuvinte ale Terezei: Derniers entretiens. Dacă asocierea a fost voită sau doar întâmplătoare, nu știm; dar este clar că jurnalistul Peter Seewald se apropie de conlocutorul său, Papa Benedict, cu aceeași atitudine cu care sora Terezei de Lisieux a păstrat cuvintele sfintei: o atitudine de reverență, însoțită de conștiința că te afli în prezența a ceva important.
Ultimele convorbiri – Letzte Gespräche – sunt o carte-interviu, a patra dintr-o serie de conversații ample pe care ziaristul german le-a purtat, începând cu 1996, cu Papa Benedict, pe atunci Cardinalul Joseph Ratzinger. Despre ce vorbesc cei doi în volumul de față? Firește, încep cu întrebările pe care ar dori oricare dintre noi să le adreseze Papei ce a uimit o lume prin gestul său final: de ce demisia? E chiar atât de rău Vaticanul? Cum e cu afacerea Vatileaks? Există un lobby gay? Papa nu evită nicio întrebare, dar răspunsurile sunt uneori altele decât ne-am aștepta. Seewald insistă, revine, cere lămuriri. Papa nu se tulbură. Răspunde clar, punctual, cu răbdare și sistem. Încet, aproape pe nesimțite, Seewald abate apoi conversația tot spre alte domenii, reușind să abordeze parcă din zbor, dar de fapt în deplină cunoștință de cauză, cele mai relevante teme legate de personalitatea lui Benedict al XVI-lea și de impactul acestuia asupra Bisericii și asupra lumii contemporane.
Copilăria – fericită în ciuda condițiilor modeste -, anii de formare – întrerupți de război – și anii de ascensiune intelectuală – întrerupți de contestații și obstacole din partea celor care îl considerau prea progresist, participarea la Conciliul Vatican II, cariera de profesor cu dezbaterile ei teologice și filosofice, apoi însărcinarea de Arhiepiscop de München și cea de Prefect al Congregației pentru Doctrina Credinței (care i-a atras porecla de Panzercardinal – Cardinalul tanc) și, în fine, pontificatul, întâlnirile cu marile figuri politice ale lumii, provocările societății contemporane, relația cu noul suveran pontif, Papa Francisc: toate acestea sunt atinse rând pe rând, uneori în doar câteva schimburi de replici, dar mereu într-un mod deopotrivă edificator și captivant, vivace, presărat cu mici detalii concrete ce știu să evoce foarte bine culoarea locală, sentimentul exact al unui moment anume. De-a lungul întregii convorbiri trăiești cu senzația că te afli chiar acolo, în locul despre care se povestește, fie că e vorba de satul natal, de nopțile când, prizonier fiind, dormea afară pe pământul gol, fie că vorbește de copiii întâlniți pe stradă la Roma, mergând la școală cu manualele în mână, legate cu o panglică, pe când el se îndrepta către lucrările Conciliului Vatican II, fie că descrie conversații cu un Henri de Lubac sau un Urs von Balthasar, ori întâlnirile la vârf cu Putin, Erdogan, Obama…
Un lucru iese în evidență de-a lungul acestui dialog strâns, care abordează permanent teme noi, unele foarte „grele”, dar fără să obosească nicio clipă cititorul. O frază revine des – ca o indicație scenică: Papa Benedict râde – notează Seewald între paranteze. Papa râde în hohote. Zâmbește… Cu alte cuvinte, e fericit. Fericit să discute cu un om inteligent, care în timp i-a devenit prieten și cu care a construit o relație de respect și simpatie reciprocă. Dar și fericit să privească în urmă, cu o bună doză de umor, fericit să-și îmbrățișeze în gând viața trăită cu o conștiință împăcată, și fericit că poate da lumii, încă o dată, mărturia credinței sale.
Mărturie de care a beneficiat, cel dintâi, interlocutorul. Născut într-o familie catolică, dar atras apoi de mediile de stânga, Peter Seewald va reveni în sânul Bisericii după încheierea primului său interviu cu Cardinalul Ratzinger. Va bate apoi drumul către Vatican de nenumărate ori, fascinat de gândirea unui om aparent timid, dar în realitate profund, extrem de coerent și captivant.
Imagini
