Iubirea este forţa care reînnoieşte lumea

04.11.2007, Vatican (Catholica) - În Biserica Catolică de rit latin astăzi este a XXXI-a duminică de peste an, citindu-se pericopa cu Zaheu. Sfântul Părinte s-a întâlnit astăzi cu credincioşii veniţi în Piaţa San Pietro pentru rugăciunea Angelus, înaintea cărei a rostit ca de obicei o scurtă alocuţiune. Iată cuvintele Papei Benedict al XVI-lea.

Iubiţi fraţi şi surori!

Liturghia de astăzi prezintă bine cunoscutul episod evanghelic al întâlnirii lui Isus cu Zaheu în oraşul Ierihon. Cine a fost Zaheu? Un bogat „vameş”, adică un colector de taxe pentru autorităţile romane, şi tocmai de aceea era considerat un păcătos public. Ştiind că Isus trecea prin Ierihon, acest om a fost cuprins de o mare dorinţă de a-l vedea dar, fiind mic de statură, s-a urcat într-un copac. Isus s-a oprit sub copac şi s-a întors către el, chemându-l pe nume: „Zaheu, coboară repede pentru că astăzi trebuie să rămân în casa ta” (Luca 19,5).

Ce mesaj în această frază simplă! „Zaheu”: Isus cheamă pe nume un om care este dispreţuit de toţi. „Astăzi”: da, momentul mântuirii lui este acum. „Trebuie să rămân”: de ce „trebuie”? Pentru că Tatăl, care este bogat în milostivire, doreşte ca Isus să meargă şi „să caute şi să mântuiască ceea ce era pierdut” (Luca 19,10). Harul acelui moment imprevizibil a fost atât de mare încât a schimbat complet viaţa lui Zaheu: „Iată, Doamne”, i-a spus el lui Isus, „jumătate din averea mea o dau săracilor şi, dacă am nedreptăţit pe cineva, îi dau înapoi împătrit” (19,8). Încă o dată Evanghelia ne spune că iubirea, izvorând din inima lui Dumnezeu şi lucrând prin inima omului este forţa care reînnoieşte lumea.

Acest adevăr străluceşte în mod deosebit în mărturia sfântului a cărui sărbătoare este în această zi: Carol Boromeul, Arhiepiscop de Milano. Figura Sf. Carol s-a ridicat în secolul al XVI-lea ca un model de păstor cunoscut pentru exemplaritatea lui în caritate, doctrină, zel apostolic şi mai presus de toate rugăciune: „Cucerim suflete”, spunea el, „stând în genunchi”. Consacrat Episcop pe când avea doar 25 de ani, el a pus în practică decretul de la Trento care cerea Episcopilor să locuiască pe teritoriul diecezei lor, şi s-a dedicat în întregime Bisericii ambroziene.

A vizitat de trei ori întreaga dieceză; a convocat şase Concilii provinciale şi 11 Sinoade diecezane; a înfiinţat seminarii pentru a forma o nouă generaţie de preoţi; a construit spitale şi a averea familiei sale pentru slujirea săracilor; a apărat drepturile Bisericii împotriva celor puternici; a reînnoit viaţa călugărească şi a instituit o nouă Congregaţie de preoţi, Oblaţii. În 1576, când ciuma a lovit Milano, a vizitat şi mângâiat bolnavii şi le-a dat lor toate bunurile lui. Motoul lui a fost un singur cuvânt: „Humilitas”. Umilinţa l-a determinat, ca şi pe Domnul Isus, să renunţe la sine pentru a devenit un slujitor al tuturor.

Amintindu-l pe venerabilul meu predecesor Papa Ioan Paul al II-lea, care cu devoţiune a purtat numele Sf. Carol, să îi încredinţăm mijlocirii Sf. Carol pe toţi Episcopii din lume, pentru care invocăm ca întotdeauna protecţia cerească a Preasfintei Fecioare Maria, Maica Bisericii.