Papa Francisc: Când Biserica se teme să renunțe la bani nu este Biserica lui Isus

23.05.2017, Vatican (Catholica) - Numeroase persoane consacrate au fost persecutate pentru că au denunțat atitudini lumești; spiritul cel rău preferă o Biserică fără riscuri și lâncedă, a spus Papa Francisc în predica la Sfânta Liturghie celebrată în cursul dimineții de marți, 23 mai 2017, în capela reședinței sale din Casa Santa Marta. Pontiful l-a amintit, la doi ani de la beatificare, pe Fericitul Oscar Romero, Arhiepiscopul de San Salvador ucis de un grup înarmat care avea legături cu regimul militar pentru că a denunțat violențele comise asupra celor săraci, citim în materialul de situl Radio Vatican.

Comentând lecturile biblice ale zilei (Fapte 16,22-34; Psalm 137; Ioan 16,5-11), Sfântul Părinte a subliniat că e necesar să trecem de la un stil de viață lâncedă la vestirea plină de bucurie a lui Isus. În lectura din Faptele Apostolilor se vorbește de Paul și Sila care ajung în cetatea Filipi. Era în cetate o sclavă care avea un duh de ghicitoare. Aceasta a început să îi urmeze zile la rând și să strige în urma lor, numindu-i „slujitori ai lui Dumnezeu”. Era o laudă, dar Paul, știind că această femeie era posedată de un duh necurat, într-o zi a eliberat-o de posesia acestui spirit.

Apostolul neamurilor, a remarcat Papa Francisc, a înțeles că „nu aceea era calea convertirii în cetatea aceea, pentru că toate rămâneau liniștite”. Nu era Biserica lui Cristos. Toți primeau învățătura lor, dar nu aveau loc convertiri. Acest fapt se repetă în istoria mântuirii: când poporul lui Dumnezeu era liniștit, nu risca nimic și „slujea, nu spun idolilor, ci lumescului”. Atunci Domnul trimitea profeți care erau persecutați pentru că „deranjau”. Așa a fost în cazul lui Paul: el a înțeles înșelăciunea și a izgonit acest duh care, deși spunea adevărul – că el și Sila erau oamenii lui Dumnezeu – era însă „un duh de lâncezeală, care făcea ca Biserica să fie lâncedă”.

„În Biserică, atunci când unul denunță atâtea feluri de lumesc este privit cu ochi răi, acest fapt nu merge, trebuie să fie îndepărtat”. „Îmi amintesc că în țara mea erau foarte mulți bărbați și femei, persoane consacrate bune, nu ideologi, dar care spuneau: „Nu, Biserica lui Isus este așa… Cutare este comunist, pleacă!” Îl alungau, îi persecutau. Să ne gândim la Fericitul Romero, ce i s-a întâmplat pentru că spunea adevărul. Și la mulți, mulți alții din istoria Bisericii, chiar și aici în Europa. De ce? Pentru că duhul cel rău preferă o Biserică liniștită și lâncedă, o Biserică a afacerilor, o Biserică comodă, în comoditatea lâncezelii, lâncedă”.

În capitolul 16 din Faptele Apostolilor se spune mai departe despre stăpânii sclavei că s-au mâniat. Au pierdut speranța de a câștiga bani pentru că servitoarea nu putea să mai ghicească. Papa a subliniat că „duhul cel rău intră întotdeauna prin buzunare”. „Când Biserica este lâncedă, liniștită, foarte bine organizată, nu sunt probleme, priviți acolo unde sunt afaceri”, spune Papa Francisc”. Dar dincolo de bani, există un alt cuvânt asupra căruia Papa s-a oprit în predica la Sfânta Liturghie: bucuria. Paul și Sila sunt târâți, într-adevăr, de proprietarii sclavei în fața judecătorilor care poruncesc să fie bătuți cu vergi și apoi să fie aruncați în închisoare. Gardianul i-a aruncat în partea cea mai adâncă a închisorii, dar aici Paul și Sila „se rugau și cântau imnuri lui Dumnezeu”.

Către miezul nopții a avut loc un cutremur și toate porțile închisorii se descuie. Când gardianul era să-și curme viața pentru că ar fi fost ucis dacă deținuții ar fi scăpat, Paul îl îndeamnă să nu-și facă rău pentru că „suntem cu toții aici”. Atunci, gardianul cere lămuriri și se convertește. Le spală rănile, le cere Botezul și „s-a bucurat cu toată casa”. „Aceasta este calea convertirii noastre de fiecare zi: să trecem de la o stare de viață lumească, liniștită, fără riscuri, catolică, da, da, dar așa, lâncedă, la o stare de viață de adevărată vestire a lui Isus Cristos, la bucuria vestirii lui Cristos. Să trecem de la o religiozitate care privește prea mult la câștiguri, la credință și la proclamarea că Isus este Domnul”.

Aceasta este minunea pe care o face Duhul Sfânt. Papa a îndemnat, în fine, la o lectură atentă a acestui capitol din Faptele Apostolilor pentru a vedea cum Domnul face ca Biserica să meargă înainte prin martirii săi: „O Biserică fără martiri inspiră neîncredere. O Biserică ce nu riscă inspiră neîncredere. O Biserică ce se teme să-l vestească pe Isus Cristos și să-i alunge pe diavoli, pe idoli, pe celălalt domn, care este banul, nu este Biserica lui Isus. Am cerut la Rugăciunea zilei harul și chiar i-am mulțumit Domnului pentru tinerețea reînnoită pe care ne-o dăruiește prin Isus, și am cerut harul ca El să păstreze această tinerețe reînnoită. Această Biserică din Filipi a fost reînnoită și a devenit o Biserică tânără. Fie ca noi toți să avem această tinerețe reînnoită, o convertire de la modul lânced de a trăi la vestirea plină de bucurie a adevărului că Isus este Domnul”.