Papa Francisc: Elemente de referință în viața noastră – memoria, rugăciunea și misiunea
26.05.2017, Vatican (Catholica) - Locul creștinului este lumea, în care să-l vestească pe Isus, dar privirea trebuie să și-o îndrepte spre cer ca să fie unit cu El, a spus Papa Francisc în predica la Sfânta Liturghie celebrată în dimineața zilei de vineri, 26 mai 2017, în capela reședinței sale din Casa Santa Marta. Comentând lecturile biblice ale celebrării euharistice (Fapte 18,9-18; Psalm 46; Ioan 16,20-23), Pontiful a remarcat că Scripturile ne arată trei cuvinte, trei locuri de referință pentru existența creștină: memoria, rugăciunea și lumea, citim în materialul de pe situl Radio Vatican.
Primul cuvânt este memoria. Isus înviat spune discipolilor Săi să meargă în Galileea: aici a avut loc prima întâlnire cu Domnul. „Fiecare dintre noi”, a spus Papa la predică, „are propria sa Galilee”, locul în care Isus s-a arătat pentru prima dată, unde l-am cunoscut și „am avut această bucurie, entuziasmul de a-l urma”. Pentru a fi buni creștini este întotdeauna nevoie să cultivăm memoria primei întâlniri cu Isus sau a întâlnirilor succesive. Este „harul memoriei” care „în momentul încercării îmi dă siguranță”.
Al doilea punct de referință este rugăciunea. Când Isus se înalță la cer, a explicat mai departe Sfântul Părinte, El nu se desparte de noi. „Din punct de vedere trupesc da, însă este mereu în legătură cu noi pentru a mijloci în favoarea noastră. Îi arată Tatălui rănile Sale, prețul pe care l-a plătit pentru noi, pentru mântuirea noastră”. Așadar, „trebuie să cerem harul de a contempla cerul, harul rugăciunii, raportul cu Isus în rugăciune care în aceste momente ne ascultă, este cu noi”.
„Al treilea punct este lumea. Înainte de a pleca, am ascultat ieri la Evanghelia Înălțării, Isus le spune discipolilor: ‘Mergeți în lume și faceți discipoli’. Mergeți: locul creștinului este lumea, pentru a vesti cuvântul lui Isus, pentru a spune că suntem mântuiți, că El a venit ca să ne dea harul, ca să ne ducă pe toți împreună cu El la Tatăl”. Aceste trei puncte de referință, a spus în continuare Sfântul Părinte, formează ceea ce putem numi „topografia spiritului creștin”, cele trei locuri de referință din viața noastră: memoria, rugăciunea și misiunea. Trei cuvinte pentru drumul nostru: Galileea, cerul și lumea.
„Un creștin trebuie să se miște în aceste trei dimensiuni și să ceară harul memoriei, spunându-i Domnului: ‘Ca să nu uit momentul în care Tu m-ai ales, ca să nu uit momentele în care ne-am întâlnit’. Apoi, să se roage, să privească spre cer, pentru că El este acolo ca să mijlocească. El mijlocește pentru noi. După aceea, să meargă în misiune. Aceasta nu înseamnă că toți trebuie să meargă în străinătate. A merge în misiune înseamnă a trăi și a da mărturie pentru Evanghelie, înseamnă a face cunoscut oamenilor cum este Isus. Și aceasta prin mărturie și prin cuvânt, pentru că dacă eu spun cum este Isus, cum este viața creștină, dar trăiesc ca un păgân, nu este de folos. Misiunea nu merge”.
Dacă, în schimb, trăim în memorie, rugăciune și misiune, a încheiat Pontiful, viața creștină va fi frumoasă și chiar marcată de bucurie: „Aceasta este ultima frază pe care Isus o spune astăzi în Evanghelie: În ziua aceea, în ziua în care voi veți trăi viața creștină în acest fel, veți cunoaște totul și nimeni nu va putea să răpească bucuria voastră”. Nimeni, pentru că eu am memoria întâlnirii cu Isus, am certitudinea că Isus este în cer în acest moment și mijlocește pentru mine, este cu mine, iar eu mă rog și am curajul să spun, să ies din ale mele și să spun celorlalți și să dau mărturie prin viața mea că Domnul a înviat, este viu. Memorie, rugăciune, misiune. Domnul să ne dea harul de a înțelege această topografie a vieții creștine și de a merge înainte cu bucurie, cu acea bucurie pe care nimeni nu o poate lua de la noi.
