Cardinalul Mario Zenari: Prea multe armate străine se bat pentru Siria (I)
02.07.2017, Roma (Catholica) - Este Nunțiu apostolic de 18 ani, de 37 de ani umblă prin lume în slujba Bisericii, dar această experiență din Siria „este cea mai delicată sub acest aspect, pentru că la început părea și în parte este și un război civil, dar este mult mai complex”. Cardinalul Mario Zenari este Nunțiu în Siria de opt ani; din când în când vine la Roma și îi prezintă Papei situația. Gândul său rămâne în mod constant la țara sfâșiată din care vine, la oamenii obișnuiți care au rămas prinși în cea mai gravă catastrofă umanitară de la al doilea război mondial încoace, conform definiției ONU. Se vorbește despre 400.000 de victime ale războiului din Siria, dar mult mai mulți, a explicat el, sunt cei morți datorită lipsei de îngrijiri, pentru că spitalele, structurile sanitare, personalul medical, totul a fost pierdut și distrus. Vă oferim prima parte a interviului dat de el pentru Vatican Insider, publicat pe ITRC.ro în traducerea pr. dr. Mihai Pătrașcu.
– Eminență, dumneavoastră ați vorbit adesea despre un conflict care a evoluat de-a lungul anilor, care a avut diferite faze. Se poate spune că aceasta este caracteristica de fond a conflictului sirian?
– Astăzi se poate descrie mai mult sau mai puțin conflictul aflat în desfășurare într-un anumit mod, dar peste o săptămână, peste trei luni, peste un an nimeni nu poate spune dacă va fi terminat – sperăm, dar am multe, multe îndoieli – sau care va fi situația. De fapt, conflictul din Siria a evoluat și eu am mereu prezentă o frază a celui de-al doilea trimis al Națiunilor Unite în Siria, Lakdar Brahimi, înainte de Staffan de Mistura, care era un expert în medieri și conflicte și la câteva luni după ce a capitulat, a spus: cu privire la conflictul sirian am greșit cu toții, atât în Siria cât și în afara țării. Aceasta este o descriere obiectivă a unui conflict care i-a surprins pe toți.
– În jurul războiului sirian pare că se joacă meciuri foarte mari, criza a devenit simbol de crize internaționale mai generale. Așa este?
– Problemele au origini. Și după experiența mea aici nu este altfel – sunt de opt ani acolo -, fondul problemei este un conflict puternic care a apărut între țările din regiune, aceasta este baza. Apoi s-au adăugat alte elemente. Însă eu aș spune că dacă ar putea fi aduse la masa tratativelor două țări din regiune care sunt în aspră concurență și luptă între ele mai ales în aceste ultime luni și ani (Iran și Arabia Saudită), dacă ar fi aduse la negociere și s-ar reuși să se facă să își dea mâna în mod sincer, mare parte din problemele din Irak, Siria și Yemen s-ar rezolva. Apoi s-au adăugat alte probleme ale țărilor care au bazele navale, ale altora care au granițele în nord și așa mai departe, însă nodul de fond este acesta.
– Care este rolul ISIS?
– Trebuie să fim atenți. Problema Siriei care interesează toată lumea este cea a ISIS, a califatului, dar aceasta este o problemă aparte care va fi rezolvată pentru că în privința acestui punct toți sunt de acord, adică în combaterea ISIS, deci este vorba despre o chestiune mare, dar care mai devreme sau mai târziu va fi rezolvată.
– Deci ISIS este un fel de criză în cadrul crizei?
– O criză care poate să fie rezolvată chiar dacă va costa foarte mult – ciocniri, oameni care încearcă să scape – dar nu este problema de fond a Siriei, aș spune că este un furuncul care s-a adăugat la această boală, dar repet, nu este inima problemei siriene.
– Dacă ar trebui să definim conflictul sirian, am putea spune că este un conflict de tip religios, politic sau internațional? Cum l-ați defini?
– S-a spus de acum că este vorba despre un conflict armat internațional pentru că au intervenit câteva puteri străine. Înainte de a pleca din Damasc, o persoană mi-a spus: avem diferite drapele în Siria; există șase-șapte și în spatele fiecărui drapel sunt militari înarmați. Și atunci se vede cum diferite drapele reprezintă forțe armate diferite care adesea sunt în conflict între ele; sunt unite în combaterea ISIS, dar în adâncul problemei aceste drapele care sunt plantate în Siria se ciocnesc, și acesta este conflictul sirian.
– Deci eventuala soluționare a problemei ISIS nu desface toate nodurile.
– Nu, rămâne fondul problemei. Dacă un organism este slab i se poate alipi o altă boală, această boală poate să fie vindecată dar rămâne slăbiciunea organismului.
– Cardinalul Parolin a subliniat că Sfântul Scaun s-a străduit pentru a face să se respecte în Siria dreptul umanitar deoarece edificii, școli, spitale au fost lovite în mod nediscriminat. Cât apasă acest element?
– Eu m-am născut la câțiva kilometri de Custoza, deci în locurile bătăliilor din „Risorgimento” ca Solferino, unde s-a născut însăși ideea de Cruce Roșie. Parohul de Custoza mi-a spus în urmă cu câțiva ani că a aflat din arhivele parohiei că în bătălia de la Custoza a fost rănită o fetiță de un glonț rătăcit. Adică înainte armatele se ciocneau în câmp deschis, departe de centrele locuite. Acum este un dezastru și se duc lupte în orașe, ca la Alep și Homs și primele victime devin populațiile civile.
– În Siria acest aspect a asumat dimensiuni enorme.
– A fost definit de Înaltul Comisariat pentru Drepturile Omului de la Geneva dezastrul umanitar provocat de om cel mai grav de la al doilea război mondial. O catastrofă umanitară. Peste 5 milioane de refugiați, 6 milioane și jumătate de evacuați interni, evacuați de cele mai multe ori pentru că se mută în virtutea a ceea ce se întâmplă pe teren. 85% din populație, conform statisticilor, trăiește în sărăcie, peste jumătate din spitale sunt nefolosibile, o școală din trei este nefolosibilă, două treimi din populația civilă nu are acces la apa potabilă sigură. Oamenii trebuie să bea, problema apei este o „superbombă”. Și apoi este un alt aspect: eu am văzut Alepul, Homs, și desigur bombardamentele lasă numai schelete de cartiere, dar există și un impact intern, ceea ce lovește sufletele, acest dezastru al copiilor, cine poate vindeca aceste răni? O clădire mai devreme sau mai târziu cu petrodolari o reconstruiești, dar cine poate reconstrui un suflet?
– Este apoi tema imigrației…
– Desigur, aceasta este o altă „bombă” foarte gravă, dacă vine cineva în Siria vede copiii și vede bătrânii, tinerii nu mai există, tehnicienii nu mai există. Cei care migrează sunt tinerii calificați. Dacă se strică un lift, un computer, nu mai există cei capabili să le repare. Țara s-a golit complet de tineri și de competențe. Sunt aspecte mai puțin eclatante ale conflictului, dar la fel de grave.
