Mons. Mario Delpini: Sunt nepotrivit; am nevoie de ajutor
07.07.2017, Milano (Catholica) - Aplauze lungi la ora 12.01 au primit anunțarea numelui celui de-al 144-lea Arhiepiscop de Milano, una dintre Diecezele cele mai mari și importante din lume. Este actualul Vicar general Mario Delpini, de 66 de ani la sfârșitul acestei luni. Anunțul a fost făcut în capela din curia ambroziană de Cardinalul Angelo Scola, care a vorbit despre „o veste de importanță foarte mare pentru Biserica noastră și pentru întregul oraș”. De astăzi Cardinalul care și-a încheiat misiunea devine Administrator apostolic al Diecezei. Intrarea în funcție a succesorului este prevăzută pentru 24 septembrie. Încă de la primele cuvinte pronunțate liber, Mons. Delpini a spus ceva despre sine: s-a declarat nepotrivit, a cerut ajutorul tuturor, a spus că vrea mult să asculte și că vrea să facă posibil ca toți să îi vorbească.
După anunț, Cardinalul Scola a trasat cu scurt profil al succesorului său, amintind că „s-a ocupat de chestiuni de gestiune precum și de chestiuni delicate, a căror importanță adesea le scapă celor mai mulți. Monseniorul Delpini este un om al rugăciunii, care trăiește în mod foarte ascetic și în mare sărăcie. Și subliniază esențialul credinței. Îi cunoaște pe preoți foarte bine. Este neobosit în vizitarea parohiilor și este capabil de dialog. A înfruntat cele mai diferite situații inclusiv cele de sărăcie și excludere.” A adăugat apoi: „Am luat mereu deciziile împreună după o confruntare sinceră. Sunt convins că Papa cu această numire a oferit un mare dar Bisericii din Milano și tuturor bărbaților și femeilor care locuiesc în aceste ținuturi”. Cardinalul Scola a voit să reafirme public și mulțumirea sa față de Papa: „Sfântul Părinte mi-a spus că nu era grăbit, dar eu am cerut să îl numească pe succesorul meu pentru a evita riscuri de zăbavă într-o Dieceză așa de complexă și articulată. Papa a primit această cerere a mea și îi sunt recunoscător.”
A luat apoi cuvântul noul Arhiepiscop Delpini: „În pofida elogiului pe care tocmai l-a făcut Eminența Sa, atenția mea se concentrează acum asupra nepotrivirii mele față de misiune. Îi mulțumesc Sfântului Părinte, îi mulțumesc Cardinalului Scola, care din câte știu a încurajat și aprobat această alegere. Dar simt mai ales nepotrivirea mea. Se vede deja din nume: după nume ca Angelo, Dionigi, Giovanni Battista, Carlo Maria… Acum voi veți spune: vine Mario, ce nume este, deja se înțelege… Este acela pe care mi l-au dat mama mea și tatăl meu. Nepotrivirea mea este o evaluare foarte împărtășită. Am fost toată viața mea aici, nu voi putea să fiu o surpriză. Cine m-a întâlnit cred că spune: «Da, este un om bun… însă Arhiepiscop de Milano, nu știu dacă va fi la înălțime!» Am participat și am luat multe decizii care au marcat viața persoanelor și instituțiilor. Și când se iau decizii, neavând darul infailibilității, unele poate că au fost greșite și neplăcute. Aș vrea să cer să nu rămânem încurcați în resentimente, cer iertare pentru decizii care nu au fost suficient de atente față de persoane. Cer să pornesc din nou cu bunăvoință, pentru a arăta o Biserică unită, bucuroasă, disponibilă la confruntare precum și acceptând ca după aceea cineva să trebuiască să decidă.”
După aceea noul Arhiepiscop a vorbit despre Biserica ambroziană și despre oraș. „Pentru Biserica din Milano ar fi nevoie de un Arhiepiscop sfânt, în timp ce eu înțeleg că sunt mediocru, un om bun dar mediocru. Ne este cerut să ne rugăm pentru Biserică și pentru Arhiepiscop, să dăm mărturie despre acea sfințenie a poporului și despre acea hărnicie generoasă care există la Milano. Dacă apoi mă gândesc la provocările pe care orașul, metropola, regiunea trebuie să le înfrunte, la cântă inovație, cultură, inteligență există, ar fi nevoie de un Episcop care să fie un geniu. Dacă iau în considerare bibliografia predecesorilor mei – Scola, Tettamanzi, Martini – rămân cu adevărat un pic strivit în preluarea moștenirii lor. Pentru că în acești ani eu am scris câteva trăsnăi, istorioare pentru copii… Voi avea nevoie de sfat, de confruntare cu teologii și cu academicienii din Milano pentru a interpreta timpul pe care îl trăim și viitorul care ne așteaptă.”
„Apoi mă gândesc la complexitatea Bisericii din Milano și a Diecezei, cu toate forțele, inițiativele, grupurile, instituțiile. Cred că ar fi nevoie de un Episcop carismatic și care trage după el, care să știe să arate cu elan drumul, în timp ce eu am fost mai degrabă un angajat, mai ales în acești ani. Aici în curie suntem buni și facem atâta muncă, dar a trage după tine și a da un ton poporului creștin și societății civile, ca moștenitori ai lui Ambroziu, Carol… Clar că nu sunt acel personaj! Voi avea nevoie de împărtășire, coresponsabilitate, sinodalitate care probabil că înlocuiește sărăcia și modestia calităților mele cu un drum de popor.” Apoi Delpini a amintit că știe mulți preoți din Milano: „Nu am ascuns niciodată stima și admirația mea față de ei. Îi cunosc pe laici, apreciez câtă inteligență, întreprindere și capacitate creativă există în laicatul din Milano. Cer ajutor să facem un drum împreună dat fiind că singur nu știu să fac nimic și nu sunt la înălțimea acelor lideri care ar fi de dorit”.
Cu privire la provocările care îl așteaptă a spus: „Dacă iau în considerare zonele de sărăcie și multele persoane cu tradiții culturale așa de diversificate, mi se pare că orașul trebuie să se întrebe despre ce față va avea lumea în care suntem chemați să trăim. Mă simt un pic pierdut în fața acestor lucruri, de aceea este nevoie ca eu și toți cei care au la inimă aceasta, să învețe să îi asculte pe cetățenii viitorului. Suntem chemați să imaginăm o societate nouă pe care trebuie să o construim. Milano are această vocație: să fie capabil să imagineze o populație eterogenă și totuși capabilă să trăiască împreună, bogată în tradiții culturale dar capabilă să construiască o apartenență unitară. Voi cere ajutorul de la toți.”
Noul Arhiepiscop de Milano a răspuns după aceea la trei întrebări ale jurnaliștilor prezenți la anunțarea numirii. Prima a fost: „Ce dar cereți de la Duhul Sfânt, și după aceea, veți veni să locuiți în acest palat?” „Aș cere pentru această Dieceză și pentru societatea civilă darul bucuriei”, a răspuns Mons. Delpini. „Mie mi se pare că este una dintre rezonanțele cele mai obișnuite ale Evangheliei: Papa mi se pare că a reafirmat tocmai acel mesaj pe care îl consideră central. Cum Evanghelia vine bucuria, Evangelii gaudium, pentru că noi milanezii suntem buni, eficienți, dar există uneori nervozitate, nerăbdare, plângere. Cer Duhului darul bucuriei. Cât privește palatul, deocamdată locuiește Cardinalul, nu am nici o intenție să fac mutări. După aceea mă voi gândi, pentru că elogiul pe care l-a țesut Scola cuprindea și expresia că eu trăiesc în extremă sărăcie. Însă nu e că locuiesc sub un pod, așadar nu am urgență să mă aranjez în palat.”
A doua întrebare a fost: „Care este cuvântul pe care vreți să îl spuneți credincioșilor milanezi?” „Papa, alegându-l pe Vicarul general al Diecezei, vrea să recomande o continuitate cu predecesorii și cu Cardinalul Scola. Eu cred că va trebui să continuăm pe drumul marcat de Episcopii care au slujit această Biserică. Nu am niciun proiect pastoral. Un lucru da, îl am: ca toți să îmi poată vorbi, ca toți să poată avea glas… Va trebui ca eu să vă ascult pe voi, pe cei care sunt de acord și pe cei care nu sunt de acord, pentru a nu fi precipitați în decizii. Apoi învățăm meseria.”
În sfârșit, ultima întrebare s-a referit la provocările care vor trebui înfruntate, îndeosebi cea a migranților. „Aș vrea să spun că eu sunt un preot, deci mesajul pe care îl pot da orașului este acela de a-și aminti de Dumnezeu, de a-l căuta pe Dumnezeu, de a trăi raportul cu Dumnezeu pentru că sunt convins că un oraș secularizat cum este al nostru, care trăiește laicitate, fără referința la Dumnezeu nu are speranță. Papa mi se pare că primele cuvinte pe care le-a spus la Casele Albe au fost: ‘Eu vin ca un preot’. Vin să vă vorbesc despre Dumnezeu și despre Evanghelia lui Isus. Primul mesaj pe care aș vrea să îl dau este acesta și simt că nu pot renunța la el, ca slujitor al Domnului și slujitor al Bisericii. Aș vrea ca toți să aibă o speranță de viață veșnică, și certitudinea că Dumnezeu ne iubește și ne vrea fericiți. Și pe aceasta să edifice o conviețuire fraternă care să nu contrapună religiile ca dușmani care se sfidează ci ca drumuri care ajută la regăsirea rădăcinilor umanismului. Nimeni dintre noi nu vine pe lume pentru a muri. Noi pentru a trăi avem nevoie de Dumnezeu”.
O întrebare a fost adresată și Arhiepiscopului care și-a încheiat misiunea, Cardinalul Scola, care a subliniat: „De la vizita Papei încoace mi-a devenit clar că rădăcinile unui creștinism de popor sunt încă vii în Dieceza noastră și nu trebuie să le pierdem deloc. Trebuie să arăm pământul în jur în așa fel încât un creștinism de popor să înflorească iar pentru plinătatea și libertatea tuturor”. Scola a amintit zelul preotului ambrozian, care „a fost artizan și al vieții civile”, și a citat exemplul periferiilor. În sfârșit a spus că „Milano a conștientizat că este o metropolă europeană și acum toți recunosc aceasta”. (material tradus de pr. Mihai Pătrașcu după Vatican Insider)
