Papa Francisc: Adevărata odihnă este în Domnul
09.07.2017, Vatican (Catholica) - În lunile de vară căutăm odihnă pentru trup, dar „să nu uităm să găsim adevărata odihnă în Domnul”, a spus Papa Francisc la întâlnirea de astăzi cu credincioșii pentru rugăciunea „Îngerul Domnului”. Iată alocuțiunea Sfântului Părinte după traducerea făcută de pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro.
Iubiți frați și surori, bună ziua!
În Evanghelia de astăzi Isus spune: „Veniți la mine toți cei osteniți și împovărați și eu vă voi da odihnă” (Mt 11,28). Domnul nu rezervă această frază vreunuia dintre prietenii Săi, nu, ci o adresează „tuturor” celor care sunt osteniți și împovărați de viață. Și cine se poate simți exclus de la această invitație? Domnul știe cât de grea poate să fie viața. Știe că multe lucruri obosesc inima: dezamăgiri și răni din trecut, poveri de purtat și necazuri de suportat în prezent, incertitudini și preocupări pentru viitor.
În fața la toate acestea, primul cuvânt al lui Isus este o invitație, o invitație de a ne mișca și a reacționa: „Veniți”. Greșeala, când lucrurile merg rău, este de a rămâne unde suntem, ghemuiți acolo. Pare evident, dar cât de dificil este a reacționa și a ne deschide! Nu este ușor. În momentele întunecate ne este natural să stăm cu noi înșine, să rumegăm despre cât de nedreaptă este viața, despre cât de ingrați sunt ceilalți și cât de rea este lumea, și așa mai departe. Toți știm aceasta. Uneori am îndurat această experiență urâtă. Dar astfel, închiși în noi înșine, vedem totul în negru. Atunci ajungem chiar să ne familiarizăm cu tristețea, care devine ceva al casei: acea tristețe ne dărâmă, este un lucru urât această tristețe. În schimb Isus vrea să ne scoată afară din aceste „nisipuri mișcătoare” și de aceea îi spune fiecăruia: „Vino!” – „Cine?” – „Tu, tu, tu…” Calea de ieșire este în relație, în a întinde mâna și în a ridica privirea spre cel care ne iubește cu adevărat.
De fapt, a ieși din noi nu este suficient, trebuie să știm unde să mergem. Pentru că atâtea ținte sunt iluzorii: promit odihnă și distrag numai un pic, asigură pace și dau distracție, lăsând după aceea în singurătatea de dinainte; sunt „focuri de artificii”. Pentru aceasta Isus indică unde să mergem: „Veniți la Mine„. Și de atâtea ori, în fața unei poveri a vieții sau a unei situații care ne îndurerează, încercăm să vorbim despre aceasta cu cineva care să ne asculte, cu un prieten, cu un expert… Este un mare bine să facem aceasta, dar să nu îl uităm pe Isus! Să nu uităm să ne deschidem Lui și să îi relatăm viața, să îi încredințăm persoanele și situațiile. Probabil că există „zone” din viața noastră pe care niciodată nu i le-am deschis Lui și care au rămas întunecate, pentru că nu au văzut niciodată lumina Domnului. Fiecare dintre noi are propria istorie. Și dacă cineva are această zonă întunecată, căutați-l pe Isus, mergeți la un misionar al milostivirii, mergeți la un preot, mergeți… Dar mergeți la Isus și povestiți cu Isus. Astăzi El spune fiecăruia: „Curaj, nu te opri în fața greutăților vieții, nu te închide în fața fricilor și a păcatelor, ci vino la mine!”
El ne așteaptă, ne așteaptă mereu, nu pentru a ne rezolva problemele în mod magic, ci pentru a ne întări în problemele noastre. Isus nu ne ridică poverile vieții, ci neliniștea din inimă; nu ne ia crucea, ci o poartă cu noi. Și cu El orice povară devine ușoară (cf. v. 30), pentru că El este odihna pe care o căutăm. Când intră Isus în viață, vine pacea, aceea care rămâne și în încercări, în suferințe. Să mergem la Isus, să îi dăm timpul nostru, să îl întâlnim în fiecare zi în rugăciune, într-un dialog încrezător, și personal; să familiarizăm cu Cuvântul Său, să redescoperim fără frică iertarea Sa, să ne săturăm cu Pâine vieții: ne vom simți iubiți, ne vom simți și mângâiați de El.
El însuși ne cere aceasta, aproape insistând. Repetă și la sfârșitul Evangheliei de astăzi: „Învățați de la Mine […] și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre” (v. 29). Și astfel, învățăm să mergem la Isus și, în timp ce în lunile de vară vom căuta un pic de odihnă de la ceea ce obosește trupul, să nu uităm să găsim adevărata odihnă în Domnul. Să ne ajute în aceasta Fecioara Maria Mama noastră, care mereu se îngrijește de noi când suntem obosiți și împovărați și ne însoțește la Isus.
După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:
Iubiți frați și surori!
Vă salut din inimă pe voi toți, romani și pelerini din Italia și din diferite țări. Sunteți curajoși voi, cu soarele acesta, cu această căldură, în piață. Bravo! Îndeosebi îi salut pe credincioșii polonezi veniți cu bicicleta de la Chelm, Arhidieceza de Lublin, Polonia, cu o amintire și pentru marele pelerinaj pe care astăzi îl face familia poloneză de la Radio Maria îl face la Sanctuarul din Częstochowa. Să însoțim acest pelerinaj al poporului polonez cu toții împreună cu un „Bucură-te, Marie”. [Bucură-te, Marie…]
Primesc cu bucurie Surorile Slujitoare al Sfintei Fecioare Neprihănite și binecuvântez lucrările capitulului lor general, care începe astăzi; precum și pe preoții din diferite țări participanți la cursul pentru formatori de seminar organizat de Institutul Sacerdos din Roma. Un salut special tinerilor din corul „Puzangalari” – care înseamnă „speranță” – din Taiwan. Mulțumesc pentru cântarea voastră! Precum și corului alpin din Palazzolo sull’Oglio; și credincioșilor din Conversano. Vă urez tuturor o duminică frumoasă. Vă rog, nu uitați să vă rugați pentru mine. Poftă bună și la revedere!
