Cardinalul Parolin: Occidentul și Rusia trebuie să dialogheze și să se înțeleagă
28.07.2017, Vatican (Catholica) - Pacea și căutarea soluției la crizele aflate în desfășurare „ar trebui să fie mai presus de orice interes particular”, afirmă Cardinalul Pietro Parolin, secretar de stat al Vaticanului, într-un interviu acordat ziarului Sole 24 ore. „Primul ministru” al Vaticanului, care în 2015 a vizitat Bielorusia și anul trecut Ucraina, la sfârșitul lui august va fi la Moscova, confirmând atenția Sfântului Scaun față de estul Europei. O atenție prezentă încă de la primii pași și în pontificatul Papei Francisc, care l-a implicat mereu pe Vladimir Putin în tentativele de soluție a crizelor prin negocieri.
„Nu numai faptul de a fi la granițele Europei face important Orientul european”, a spus prelatul, „ci și rolul său istoric în cadrul civilizației, culturii și credinței creștine”. Există unii care afirmă că atunci când Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea își imagina o Europă de la Atlantic la Urali nu se gândea la un „expansionism occidental”, ci la o coeziune mai unită a întregului continent”. Cu privire la întoarcerea Rusiei pe scena internațională, de la Ucraina la Siria, secretarul de stat a afirmat: „Astăzi sunt adesea subliniate diferențele dintre diferite țări occidentale și Rusia, ca și cum ar fi două lumi diferite, fiecare cu propriile valori, propriile interese, un orgoliul național sau transnațional și chiar o proprie concepție despre dreptul internațional care trebuie opusă altora. Într-un asemenea context provocarea este aceea de a contribui la o mai bună înțelegere reciprocă între cei care riscă să se prezinte ca doi poli opuși.”
„Efortul de a se înțelege reciproc nu înseamnă condescendență a unuia față de poziția celuilalt, ci mai degrabă un dialog răbdător, constructiv, sincer și, în același timp, respectuos. El este cu atât mai important referitor la chestiunile care sunt la originea conflictelor curente și referitor la cele care riscă să provoace o ulterioară creștere a tensiunii. În acest sens, chestiunea păcii și a căutării de soluții la diferitele crize aflate în desfășurare ar trebui să fie pusă mai presus de orice interes național sau oricum parțial. Aici nu pot să existe nici învingători nici învinși. A rămâne concentrați pe propriile interese particulare, care este una dintre caracteristicile din această perioadă de întoarcere a naționalismelor, abate de la a vedea cum nu este în sine depășită posibilitatea unei catastrofe. Sunt convins că face parte din misiunea Sfântului Scaun să insiste asupra acestui aspect”.
Cu privire la noua administrație americană condusă de Donald Trump, Cardinalul Parolin invită să nu se grăbească evaluarea. „Este nevoie de timp pentru a evalua. Nu putem să ne grăbim. O nouă administrație, așa de diferită și deosebită, și nu numai prin motive politice, de precedentele, va avea nevoie de timp pentru a găsi propriul echilibru. Orice evaluare acum este grăbită, chiar dacă uneori poate uimi chiar exhibiția incertitudinii. Noi dorim ca Statele Unite – și ceilalți actori ai scenei internaționale – să nu se abată de la responsabilitatea lor internațională cu privire la diferitele teme asupra cărora ea a fost exercitată din punct de vedere istoric până acum. Ne gândim îndeosebi la noile provocări ale climei: a reduce supraîncălzirea globală a planetei înseamnă a salva casa comună în care trăim și a reduce imediat inegalitățile și sărăciile pe care continuă să le producă încălzirea planetei. Ne gândim și la conflictele aflate în desfășurare.”
Cu privire la eficacitatea acțiunii diplomatice a Sfântului Scaun, Cardinalul a spus: „Diplomația Bisericii Catolice este o diplomație de pace. Nu are interese de putere: nici politică, nici economică, nici ideologică. Pentru aceasta poate reprezenta cu libertate mai mare unora motivele celorlalți și să denunțe fiecăruia riscurile pe care o viziune autoreferențială le poate comporta pentru toți. Vizita în Bielorusia a fost făcută în timpul sancțiunilor occidentale și cea în Ucraina în mijlocul războiului. Acea vizită a fost ocazia pentru a duce întregii populații implicate în conflict solidaritatea Bisericii și a Papei. Și pentru ca acest lucru să fie vizibil tuturor ne-am apropiat de Donbass, plin de refugiați, folosind instrumentul solidarității cu victimele violenței, fără a întreba identitatea lor geografică sau politică. Papa Francisc a deschis drumul cu promovarea unei mari colecte de ajutoare a Bisericilor europene și cu o substanțială contribuție personală a sa. Dacă se apără demnitatea umană a tuturor și a fiecăruia, și nu împotriva cuiva, atunci un alt drum este posibil. Sfântul Scaun nu caută nimic pentru sine. Nu este prezent când aici când acolo, pentru a nu pierde în nici o parte. Tentativa sa este una omenește dificilă dar din punct de vedere evanghelic nu poate face abstracție de ea, pentru ca lumi apropiate să dialogheze din nou și să înceteze să se sfâșie de ură mai înainte încă decât de bombe.”
Cardinalul a răspuns și la întrebări despre Helmut Kohl, fostul cancelar german recent decedat și a profitat de ocazie pentru a vorbi despre Europa: „Kohl a avut meritul istoric de a crede în idealul european ca ideal politic concret. Căderea Zidului din Berlin și reunificarea germană n-au fost pentru el o chestiune internă a Germaniei și a istoriei sale tragice, ci semnul dezvoltării Europei în care o mare țară ca Germania putea acționa legitim și rodnic. Nu o Europă germanizată, ci o Germanie europenizată. Kohl a înțeles că și integrarea europeană a fost într-o anumită măsură fiică a politicii blocurilor est-vest. Și după ce au fost depășite acele blocuri Europa trebuia să existe ca subiect politic, nu numai economic. Astăzi există adesea impresia că și întoarcerea la ideea de Europa, care pare să aibă o oarecare revenire, după o lungă fază de reacție antieuropeană a opiniei publice și a victoriei liderilor europeniști în diferite națiuni, se oprește destul de repede, că are un elan scurt, mai mult instrumental decât ideal. Riscul este ca să ne oprim la folosirea Europei în cheie națională. Este ca și cum mulți ar spune: după exemplul Brexit este mai bine să fim în casa comună europeană, eventual fiecare pe cont propriu. Naționalismul (și acela în revenire, cum era deja cel de la început) își are propriile rădăcini în criza culturală și religioasă a Europei și ajunge să golească Europa de valorile sale și de motivațiile sale. Europa are o responsabilitate de neînlocuit. Și când se arată indiferentă, ca în cazul imigrației, renunță la binele posibil.”
A vorbit despre Extremul Orient și despre dialogurile întreprinse de Biserica Catolică, îndeosebi cu China: „Extremul Orient este o regiune a lumii destul de vastă, complexă și diversificată. De multe secole de acum acea amplă parte a omenirii a venit în contact cu creștinismul și, prin urmare, cu Biserica Catolică, grație căilor și formelor particulare de la țară la țară. Vechile contacte culturale și religioase cu lumea asiatică oferă și astăzi idei importante pentru întâlnirea dintre culturi. Desigur, față de timpurile trecute astăzi se pun provocări noi, care așteaptă răspunsuri inedite și creative, dar în fond finalitatea Bisericii este aceeași din totdeauna și este de natură pastorală: să îl ducă pe Dumnezeu oamenilor și pe oameni la Dumnezeu. În concret, Biserica Catolică cere ca să îi fie garantat dreptul de a practica liber propria credință în folosul tuturor și pentru armonia societății. Catolicii doresc să trăiască senin credința lor în respectivele țări ca buni cetățeni, angajându-se la dezvoltarea pozitivă a comunității naționale. În acest cadru, cred că trebuie perceput și drumul de dialog întreprins de mult timp cu guvernele din unele țări din regiune, între care Republica Populară Chineză. Dialogul în sine este deja un fapt pozitiv, care deschide la întâlnire și care face să crească încrederea. Înfruntăm dialogul cu spirit de realism sănătos, știind bine că destinele omenirii sunt, înainte de toate, în mâinile lui Dumnezeu.” (material Vatican Insider tradus de pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro)
