PF Ioan al X-lea: Ne rugăm mereu pentru ei, cu speranță
13.09.2017, Roma (Catholica) - Agenția SIR a publicat ieri un interviu cu PF Ioan al X-lea, Patriarh grec ortodox de Antiohia și al întregului Orient, aflat la Münster, în Germania, la o întâlnire ce reunește lideri religioși, politicieni și reprezentanți ai lumii culturii. Sunt patru ani de când Patriarhul Ioan al X-lea nu mai are vești despre fratele său, Episcopul Paul Yazigi. A fost răpit la 22 aprilie 2013 împreună cu Mitropolitul de Alep al Bisericii siro-ortodoxe Mar Gregorious Yohanna Ibrahim, în timp ce se aflau la bordul unei mașini care provenea din granița turcă. Se îndreptau spre Alep, dar au fost opriți de bărbați înarmați care le-au spus lor și șoferului să coboare din mașină. După ce l-au ucis pe șofer acolo, au dispărut luându-i cu ei pe cei doi Episcopi într-un loc necunoscut. De atunci s-au succedat numai știri contradictorii, intercalate de tăceri foarte lungi. Și nimic mai mult. Iată interviul, tradus de pr. Mihai Pătrașcu pentru ITRC.ro.
– Preafericite, cum se trăiește cu o durere așa de puternică, fără a mai avea vești despre fratele Dvs?
– Această răpire este un lucru foarte dureros pentru noi și reprezintă și un fapt foarte periculos pentru că ei sunt mesageri ai păcii. Din păcate, se pare că toată lumea privește la ceea ce se întâmplă în Siria cu o tăcere internațională indiferentă.
– După părerea Dvs, cei doi Episcopi au murit sau încă nutriți speranța că sunt vii?
– Suntem într-o rugăciune continuă pentru ei. Avem mereu speranța. În afară de acești doi Episcopi, au fost răpiți atâția preoți și laici. Am plătit un preț foarte mare pentru ceea ce se întâmplă în lume, dar rămânem statorniciți în speranță.
– Ce înseamnă pentru Dvs și pentru popor a nu pierde speranța?
– Înseamnă a rămâne fideli față de Biserica noastră și înrădăcinați în pământul nostru. Fiind creștini din Antiohia, am plăsmuit creștinismul nostru pe cuvintele apostolilor. Am supt credința cu laptele mamelor noastre și am fost inițiați la viața creștină împreună cu o iubire pasionată față de patria noastră. Suntem înrădăcinați aici, în întregul Orient, de două mii de ani! Ne-am născut aici, am trăit aici și aici vom muri.
– Cum trăiesc creștinii în Siria?
– Trăiesc credința lor și exprimă cultul lor religios. Țara noastră este bogată în mănăstiri, ținute vii de călugări și călugărițe. Bisericile sunt vii. Primim această oportunitate pentru a cere lumii darul păcii. Nu este suficient a vorbi despre prezența creștină în Orientul Mijlociu. Lumea trebuie să facă tot posibilul pentru a construi pacea în aceste ținuturi. Am auzit în trecut și auzim în fiecare zi atâtea declarații care vin din toată lumea, împotriva terorismului, împotriva radicalismului, războiului și vărsării de sânge care îi lovește pe cei nevinovați. Dar suntem sătui de declarații, vrem să vedem ceva concret. Am venit aici în inima Europei tocmai pentru asta.
– Ce cereți comunității internaționale?
– Înainte de toate am venit pentru a împărtăși durerea poporului meu. Apelul nostru este: opriți acest terorism și redați-ne posibilitatea de a continua să trăim în pământul nostru și în țara noastră și să putem face asta în pace.
– După părerea dumneavoastră, Papa Francisc poate face ceva concret pentru Siria?
– Papa Francisc desfășoară un mare rol. Am făcut atâtea lucruri împreună pentru a ajuta pacea. Da, el poate să facă mult.
