Papa a primit o delegație a Bisericii Scoției
26.10.2017, Vatican (Catholica) - „Mă gândesc, îndeosebi, la creștinii care astăzi întâlnesc încercări grele, pentru că suferă și sunt persecutați pentru numele lui Isus”, a spus astăzi Papa Francisc în fața unei delegații a Bisericii Scoției, pe care a primit-o în audiență în Vatican. Pontiful a amintit că această întâlnire a avut loc în al cincilea centenar al Reformei, pe care l-a comemorat anul trecut în Lund, Suedia, în vizita din 31 octombrie – 1 noiembrie 2016.
„Îi mulțumim Domnului pentru marele dar de a fi ajuns să trăim acest an ca adevărați frați, nu ca rivali, după prea multe secole de înstrăinare și conflict. Acest lucru a fost făcută posibil, prin harul lui Dumnezeu, de drumul ecumenic, care a permis intensificarea înțelegerii, a încrederii și a colaborării concrete între noi.” A subliniat apoi că „purificarea reciprocă a memoriei este unul dintre roadele cele mai semnificative ale acestui drum care ne unește. Dacă este adevărat că trecutul în sine este inalterabil, este adevărat și că astăzi ne înțelegem în sfârșit pornind de la privirea lui Dumnezeu îndreptată spre noi: suntem înainte de toate copiii săi, renăscuți în Cristos în același Botez, și de aceea frați. Prea mult timp ne-am privit la distanță cu o privire prea umană, nutrind suspiciuni, cu perspectiva îndreptată spre diferențe și spre greșeli și cu inima îndreptată să recrimineze ofensele îndurate.”
Observând că emblema Bisericii din Scoția este un tufiș arzând, ce amintește de cel în fața căruia Moise s-a întâlnit cu Dumnezeu, Sfântul Părinte a spus: „Mă uimește faptul că în acest text biblic fundamental Domnul se definește, cu un nume care va dura de-a lungul secolelor, ‘Dumnezeul părinților voștri’ (Ex 3,15). În acest mod, El ne cheamă și pe noi să intrăm, ca fii și frați, într-o istorie de relații care ne precedă, să primim viața de credință nu în mod izolat și abstract, ci în cadrul unei comunități concrete, al unui ‘noi’, pentru că nimeni nu devine creștin de la sine și nimeni nu poate trăi ca un creștin fără alții. Aparținem familiei credincioșilor, a atâtor frați și surori care au început să meargă într-o viață nouă prin Botez (cf. Rom 6,4) și ne însoțesc pe același drum.”
Și a încheiat spunând: „Mă rog și sper ca drumul spre unitatea vizibilă să continue în fiecare zi și să aducă roade bogate în viitor, așa cum a fost în trecutul recent. Biserica Catolică, îndeosebi prin Consiliul Pontifical pentru Promovarea Unității Creștinilor, duce înainte de multe decenii o colaborare fecundă cu Biserica din Scoția și cu Comuniunea Mondială a Bisericilor Reformate; ea dorește să continue să înaintăm împreună. Cu recunoștință pentru prezența voastră aici și în drumul ecumenic, cer Duhului Sfânt să întărească comuniunea noastră în Cristos Isus, spre gloria lui Dumnezeu Tatăl. Și Lui putem să ne adresăm împreună în rugăciune unii pentru alții: Tatăl nostru…”
