Papa Francisc: Săracii sunt „pașaportul nostru pentru paradis”

20.11.2017, Vatican (Catholica) - În prima Zi Mondială a Săracilor, Papa Francisc a afirmat că îngrijirea nevoiașilor are o forță mântuitoare, căci în ei vedem chipul lui Cristos. I-a îndemnat pe creștini să depășească indiferența și să caute căi de iubire activă a săracilor pe care îi întâlnesc. Afirmațiile au fost făcute în predica de a Liturghia celebrată în Bazilica San Pietro, în a 33-a Duminică de peste an, în cadrul evenimentului organizat de Consiliul Pontifical pentru Promovarea Noii Evanghelizări.

„În cei săraci se manifestă prezența lui Isus, care, bogat fiind, s-a făcut sărac. Pentru aceasta, în ei, în slăbiciunea lor, există o ‘forță mântuitoare’. Și dacă în ochii lumii au puțină valoare, ei sunt cei care ne deschid calea spre cer, sunt ‘pașaportul nostru pentru paradis'”, a spus Papa. „Pentru noi este datorie evanghelică să ne îngrijim de ei, care sunt adevărata noastră bogăție, și să facem aceasta nu numai dându-le pâine, ci frângând cu ei și pâinea Cuvântului, ai căror cei mai naturali destinatari sunt ei. A-l iubi pe cel sărac înseamnă a lupta împotriva tuturor sărăciilor, spirituale și materiale.”

Înființată de Papa Francisc la finalul Jubileului Milostivirii, Ziua Mondială a Săracilor are anul acesta tema „Să nu iubim cu vorba, ci cu fapta”. În săptămâna dinaintea evenimentului, săracii și nevoiașii au avut acces la evaluări medicale gratuite într-un centrul mobil aflat în fața Pieței San Pietro. Arhiepiscopul Rino Fisichella, președintele Consiliului Pontifical amintit, a condus pe 18 noiembrie o veghe de rugăciune în parohia romană Sf. Laurențiu din afara zidurilor. După Liturghia de ieri cu Papa Francisc, săracii au putut lua masa în diferite locații din Roma, inclusiv în Aula Paul al VI-lea din Vatican.

Circa 6-7 mii de săraci din Europa, precum și migranți din toată lumea, au participat la Liturghia prezidată de Papa. La predică, acesta a spus că indiferent de condiția noastră socială, cu toții suntem cerșetori când vine vorba de ceea ce este esențial, și anume iubirea lui Dumnezeu, care „dă sensul vieții și o viață fără sfârșit. De aceea, și astăzi întindem mâna spre El pentru a primi darurile Sale.” Făcând trimitere la lectura evanghelică a zilei, a spus: „suntem plini de talanți în ochii lui Dumnezeu. De aceea nimeni nu se poate considera inutil, nimeni nu se poate considera așa de sărac încât să nu poată dărui ceva altora. Suntem aleși și binecuvântați de Dumnezeu, care dorește să ne umple cu darurile Sale, mai mult decât doresc un tată și o mamă să le dea copiilor lor. Și Dumnezeu, în ochii căruia nici un fiu nu poate să fie rebutat, încredințează fiecăruia o misiune.”

A legat atitudinea servitorului care nu a înmulțit talanții de păcatul prin omisiune. „Răul său a fost acela de a nu face binele. Și noi avem adesea ideea că nu am făcut nimic rău și pentru aceasta suntem mulțumiți, presupunând că suntem buni și drepți. Însă, astfel riscăm să ne comportăm ca slujitorul rău: nici el nu a făcut nimic rău, nu a irosit talantul, ba chiar l-a păstrat bine sub pământ. Dar a nu face rău nu este suficient. Pentru că Dumnezeu nu este un controlor care caută bilete necompostate, este un Tată care caută fii, cărora să le încredințeze bunurile sale și proiectele sale. Și este trist atunci când Tatăl iubirii nu primește un răspuns generos de iubire de la fii, care se limitează să respecte regulile, să împlinească poruncile, ca niște salariați în casa Tatălui.”

În cazul săracilor, păcatul nostru prin omisiune se numește indiferență, a mai explicat Pontiful. „Înseamnă a ne întoarce privirea atunci când fratele este în nevoie, înseamnă a schimba canalul imediat ce o problemă serioasă ne deranjează, înseamnă și a ne mânia în fața răului fără a face nimic. Însă Dumnezeu nu ne va întreba dacă am avut mânia justă, ci dacă am făcut binele.” A îndemnat la apropierea de cel sărac, care „ne va aminti ceea ce contează cu adevărat: a-l iubi pe Dumnezeu și pe aproapele. Numai aceasta durează pentru totdeauna, tot restul trece; de aceea, ceea ce investim în iubire rămâne, restul dispare. Astăzi putem să ne întrebăm: ‘Ce anume contează pentru mine în viață, unde investesc?’ În bogăția care trece, de care lumea nu se satură niciodată, sau în bogăția lui Dumnezeu, care dă viața veșnică? Această alegere este în fața noastră: a trăi pentru a avea pe pământ sau a da pentru a câștiga cerul.”