Papa Francisc: Curajul mamelor, mai tare decât colonizările ideologice
23.11.2017, Vatican (Catholica) - Răpirea libertății, ștergerea memoriei și îndoctrinarea tinerilor sunt cele trei indicatoare ale colonizărilor culturale și ideologice din toate timpurile. În predica la Sfânta Liturghie celebrată joi, 23 noiembrie 2017, în capela Casei Santa Marta, Papa Francisc, comentând lecturile biblice ale zilei, a revenit asupra colonizărilor ideologice. Continuând reflecțiile asupra celor două cărți ale Macabeilor, pe care liturgia le proclamă pe parcursul acestei săptămâni, Pontiful s-a referit la persecuția pe care regele Antioh Epifanul o dezlănțuie împotriva credincioșilor care nu renunță la legea străbunilor, citim în materialul de pe situl Radio Vatican.
Ceea ce s-a întâmplat atunci poporului lui Dumnezeu, a remarcat Papa, „se întâmplă de fiecare dată când apare pe pământ o nouă dictatură culturală sau ideologică, ceea ce constituie o colonizare”. Este suficient să ne gândim „la ceea ce au făcut dictaturile din secolul trecut în Europa” și la „școlile de îndoctrinare” care au apărut în urma lor: „Se ia libertatea, se demolează istoria, memoria poporului și se impune tinerilor un sistem de educație. Toate fac la fel. Unele, folosesc chiar mănușile albe. O țară, o națiune, de exemplu, cere un împrumut, dar i se spune: ‘Eu ți-l dau, însă tu, în școli, trebuie să înveți cutare, cutare și cutare lucru’. Și îți sunt indicate cărți care șterg tot ceea ce Dumnezeu a creat și cum a creat.”
„Șterg diferențele, șterg istoria: de astăzi lumea începe să gândească în acest fel. Cine nu gândește în acest fel, trebuie pus deoparte, chiar persecutat”. La fel s-a întâmplat și în Europa, a continuat Sfântul Părinte, unde „cei care se împotriveau dictaturilor genocide erau persecutați”, erau amenințați, privați de libertate, ceea ce corespunde, pe de altă parte, unei „alte forme de tortură”. Odată cu libertatea, colonizările ideologice și culturale îți iau și memoria, reducând-o la „povești”, „minciuni”, „chestii de bătrâni”.
Amintind exemplul mamei fraților Macabei, care îi îndeamnă să nu cedeze în fața martiriului, Pontiful a subliniat rolul unic al femeii în păstrarea memoriei și a rădăcinilor istorice: „Păstrarea memoriei: memoria mântuirii, memoria poporului lui Dumnezeu, memoria care dădea tărie credinței acestui popor, persecutat de această colonizare ideologico-culturală. Memoria este cea care ne ajută să învingem orice sistem educațional pervers. A aminti. A aminti valorile, a aminti istoria, a aminti cele învățate. Și apoi, mama. Mama care, se spune în textul biblic, vorbește de două ori ‘pe limba părinților’. Vorbea în dialect. Nu există colonizare culturală care să bată dialectul”.
„Tandrețea feminină” și „curajul bărbătesc” al mamei Macabeilor, care își apără credința fiilor și a poporului bazându-se pe rădăcinile istorice ale limbii părinților, ne face să credem că „numai forța femeilor este capabilă să reziste în fața unei colonizări culturale”. Mamele, femeile sunt cele care păstrează memoria, dialectul, „capabile să apere istoria unui popor” și „să transmită credința” pe care mai târziu o vor explica teologii. „Poporul lui Dumnezeu a mers mai departe prin forța atâtor femei curajoase, care au știut să dea fiilor credința, și numai ele, mamele, știu să transmită credința prin dialect. Domnul să ne dăruiască întotdeauna harul, în Biserică, de a avea memorie, de a nu uita dialectul părinților și de a avea femei curajoase”.
