Papa Francisc: Când îi slujim pe alții, să rămânem smeriți
27.11.2017, Vatican (Catholica) - Papa Francisc a spus joi, 23 noiembrie 2017, că trebuie să fim întotdeauna smeriți când îi slujim pe ceilalți, în special pe cei mai mici, amintindu-ne cât de mult am primit noi înșine, deși nu meritam aceasta. „Când faceți vreo activitate pentru `cei mai mici`, cei excluși și cei din urmă, să nu o faceți niciodată de pe un piedestal de superioritate. Gândiți-vă mai degrabă că tot ceea ce faceți pentru ei este un mod de a restitui ceea ce ați primit gratuit”, le-a spus Pontiful membrilor familiilor franciscane din primul ordin și din al treilea ordin regular, primiți în audiență.
„Faceți un spațiu primitor și disponibil pentru ca să intre în viața voastră toți cei mici din timpul vostru: cei marginalizați, bărbați și femei care trăiesc pe străzile noastre, în parcuri sau în gări; miile de șomeri, tineri și adulți; atâția bolnavi care nu au acces la îngrijiri adecvate; atâția bătrâni abandonați; femeile maltratate; migranții care caută o viață demnă; toți cei care trăiesc în periferiile existențiale, privați de demnitate și chiar de lumina Evangheliei.” Episcopul Romei i-a îndemnat, așa cum spunea Sf. Francisc, să fie „bolnavi cu cei bolnavi, mâhniți cu cei mâhniți”, pe cei aproximativ 400 de franciscani, încurajându-i să aibă, în tot ceea ce fac, smerenia unui copil. „Relația voastră cu El trebuie să fie aceea a unui copil: smerit și încrezător și, ca aceea a vameșului din Evanghelie, conștient de păcatul său”.
Sfântul Părinte a subliniat conceptul franciscan de „minor”, un aspect important al relației cu Dumnezeu, cu frații din ordin, cu toți oamenii, deoarece pentru Sf. Francisc, „omul nu are nimic al său decât propriul păcat și valorează cât valorează în fața lui Dumnezeu și nimic mai mult”. Dar cum rămânem smeriți în toate relațiile și interacțiunile noastre cu ceilalți? „Evitând orice comportament de superioritate. Aceasta înseamnă a dezrădăcina judecățile ușoare cu privire la ceilalți și vorbirea de rău despre frați pe la spate; a respinge ispita de a folosi autoritatea pentru a-i supune pe ceilalți; a evita `să fie plătite` favorurile pe care le facem celorlalți în timp ce favorurile celorlalți făcute nouă le considerăm datorate; a îndepărta de la noi mânia și tulburarea față de păcatul fratelui.”
„Se trăiește minoritatea ca exprimare a sărăciei pe care ați practicat-o, când se cultivă un spirit de apropriere în relații; când se valorizează pozitivul care există în celălalt, ca dar care vine de la Domnul; când, în special miniștrii, exercită slujirea autorității cu milostivire… Necesitatea de a exprima fraternitatea voastră în Cristos face în așa fel încât relațiile voastre interpersonale să urmeze dinamismul carității, motiv pentru care, în timp de dreptatea vă va face să recunoașteți drepturile fiecăruia, caritatea transcende aceste drepturi și vă cheamă la comuniunea fraternă; pentru că nu drepturile le iubiți, ci pe frați, pe care trebuie să îi primiți cu respect, înțelegere și milostivire. Frații sunt importanți, nu structurile.”
„Cuvintele lui Francisc ne determină să ne întrebăm ca fraternitate: Unde ne aflăm? Cu cine stăm? Cu cine suntem în relație? Cine sunt preferații noștri? Și, dat fiind că minoritatea interpelează nu numai fraternitatea ci pe fiecare dintre componenții săi, este oportun ca fiecare să-și facă examinarea conștiinței cu privire la propriul stil de viață; cu privire la cheltuieli, cu privire la îmbrăcăminte, cu privire la ceea ce consideră necesar; cu privire la propria dăruire pentru alții, cu privire la fuga de spiritul de a ne îngriji prea mult de noi înșine, chiar și propria fraternitate.”
Minoritatea este și loc de întâlnire cu creația: „Pentru Sfântul din Assisi, creația era `ca o splendidă carte în care Dumnezeu ne vorbește și ne transmite ceva din frumusețea Sa`… Vă cer ca voi, ca fii ai Sărăcuțului, să intrați în dialog cu toată creația, dându-i glasul vostru pentru a-l lăuda pe Creator, și, cum făcea Sfântul Francisc, să aveți față de ea o grijă deosebită, depășind orice calcul economic sau romantism irațional. Colaborați cu diferite inițiative la îngrijirea casei comune, amintind mereu relația strânsă care există între săraci și fragilitatea planetei, între economie, dezvoltare, îngrijirea creației și opțiunea pentru cei săraci.”
