Cardinalul Stella: În studiu ipoteza de a hirotoni întru preoție bătrâni căsătoriți
22.01.2018, Vatican (Catholica) - Este o ipoteză de „evaluat cu atenție fără închideri și fără rigidități”, aceea de a hirotoni ca preoți bătrâni căsătoriți, așa-numiții „viri probati”. Astfel afirmă Cardinalul Beniamino Stella, prefect al Congregației pentru Cler, în interviul care apare în cartea „Toți oamenii lui Francisc” („Tutti gli uomini di Francesco”), un volum al vaticanistului de la Tgcom24 Fabio Marchese Ragona, dedicat Cardinalilor creați de Bergoglio.
„Și preoții se vor putea căsători, dar numai la o anumită vârstă…”, cânta Lucio Dalla în vestitul cântec „L’anno che verrà”. Acea posibilă căsătorie a preoților, prezentată ca o posibilitate pentru a bloca scăderea numărului de vocații, este o temă de mult timp în agenda unor mișcări progresiste dar nu a fost niciodată luată realmente în considerație de Biserică: de fapt, toți ultimii Pontifi au reafirmat importanța celibatului pentru preoți. Celibat care nu a fost niciodată o dogmă, ci este considerat un dar prețios care trebuie păstrat.
Posibilitatea de a hirotoni ca preoți bărbați căsătoriți aflați la vârstă matură, așa-numiții „viri probati” reprezintă de fapt o ipoteză diferită: într-adevăr, nu ar fi vorba de a permite preoților să se căsătorească dacă vor aceasta (celibat opțional), nici de a hirotoni ca preoți tineri care înainte de a ajunge la preoție și-au luat soție, așa cum se întâmplă în Bisericile Ortodoxe și în Bisericile Catolice de rit răsăritean. În schimb este vorba de a răspunde la urgențe din anumite zone de misiune, încredințând conducerea comunităților la care adesea nu poate ajunge preotul bărbaților bătrâni căsătoriți, cu credință dovedită, hirotonindu-i ca preoți pentru ca să poată celebra Sacramentele.
Papa Francisc într-un interviu a afirmat: „Trebuie să reflectăm dacă «viri probati» sunt o posibilitate”. În carte, Marchese Ragona îl întreabă pe Cardinalul Stella dacă se încearcă să se parcurgă acest drum. „Este vorba despre o temă care, adesea, revine”, răspunde „ministrul” clerului din Vatican. „Riscul este ca să existe lecturi instrumentale și ideologice. Totuși, din acel interviu reiese intuiția Pontifului, care îndeamnă Biserica să «recunoască momentul just în care Duhul sugerează ceva». Adică, nu e vorba de a fi în favoarea sau împotriva a ceva, ci mai degrabă de a evalua cu atenție diferitele posibilități, fără închideri și fără rigidități. Cu privire la criza de vocații, în unele zone ale lumii – să ne gândim de exemplu la Amazonia sau la insulele pierdute din Pacific, dar nu numai – există o suferință acută pentru o adevărată «urgență sacramentală» pe care puținii preoți nu reușesc să o satisfacă; este vorba de a ne întreba cum să răspundem la această urgență, luând în considerare – cel puțin pentru unele comunități mai izolate – posibilitatea de a încredința evanghelizarea și celebrarea Sacramentelor unor viri probati.”
De notat că prelatul vorbește despre „urgență sacramentală”: eventuala alegere în favoarea hirotonirii lui viri probati – încă numai o ipoteză de verificat, se va vorbi despre aceasta probabil la Sinodul despre Amazonia – ar fi motivată de legea supremă pentru Biserică, acea lege care ar trebui să stea la baza oricărei reforme: binele sufletelor. Adică binele acelor persoane și comunități la care din diferite motivații nu reușesc să ajungă preoții decât de câteva ori pe an. „Din studierea problemei”, afirmă Cardinalul Stella în interviu, „reies perspective interesante, a căror însemnătate efectivă ar putea să fie evaluată, cum ar fi de exemplu posibilitatea de a hirotoni în unele comunități unii «bătrâni», conform propunerii pe care Episcopul emerit de Aliwal, în Africa de Sud, Mons. Lobinger, a făcut în urmă cu câțiva ani; aici, accentul nu este pe fiecare vir probatus care este hirotonit, ci pe maturitatea și responsabilitatea comunității creștine, din care ar putea să vină unii «bătrâni» care, odată primită hirotonirea, s-ar ocupa să garanteze celebrarea euharistică, Sacramentul reconcilierii și cel al ungerii bolnavilor.”
„Primind preoția sacră”, continuă Cardinalul prefect al Congregației pentru Cler, „acești «bătrâni» s-ar dedica exercitării lui munus sanctificandi, din moment ce printre îndatoririle preotului – așa cum amintea într-o audiență Papa Benedict al XVI-lea – este aceea de «a-i sfinți pe oameni, mai ales prin Sacramente și prin cultul Bisericii», făcându-se slujitori ai sfințirii pe care Cristos ne-o comunică, «împărțitori ai tainelor sale, ‘punți’ ale întâlnirii cu El, ai mijlocirii sale între Dumnezeu și oameni și între oameni și Dumnezeu» (Audiența generală, 5 mai 2010). Ideea fundamentală, conform axiomei lui Henri de Lubac dezvoltată de mai multe ori în magisteriul Papei Ioan Paul al II-lea, este că «Euharistia face Biserica și Biserica face Euharistia». Aceasta înseamnă a aminti «adevărul esențial, nu numai doctrinal, ci și existențial, că Euharistia construiește Biserica și o construiește ca pe o comunitate autentică a poporului lui Dumnezeu, ca adunare a credincioșilor» (Papa Ioan Paul al II-lea, Redemptor hominis, nr. 20) și, prin urmare, Biserica, prin celebrarea sacramentală, face în așa fel încât misterul euharistic să se reactualizeze în timp și în spațiu.”
„De aceea”, explică prefectul, dând motivațiile eventualei alegeri de a hirotoni ca preoți bărbați bătrâni căsătoriți, „dacă «Biserica trăiește din Euharistie» și Euharistia «este nucleul misterului Bisericii» (Papa Ioan Paul al II-lea, Ecclesia de Eucharistia, nr. 1), atunci fiecărei comunități creștine, chiar și în situații complexe și în contexte culturale și ecleziale dificile, ar trebui să îi fie garantat acest aliment spiritual. În acest sens, acolo unde ar apărea urgența, s-ar putea gândi hirotonirea de «bătrâni» care, continuând să păstreze familia și munca și primind o formare contextualizată în ambient, ar putea oferi o slujire pe timp parțial chiar în comunitatea din care provin, pentru a garanta pastorația sacramentală și, îndeosebi, prezidarea celebrării euharistice.”
Cardinalul amintește că ipoteza viri probati ar reprezenta o întoarcere la începuturile creștinismului: „S-ar recupera acea structură existentă deja în Biserica de la începuturi, care deosebea slujitorii hirotoniți celibatari (ca Paul și alți fondatori de comunități) de responsabilii de comunitate, cum ar fi «bătrânii» din Corint. Primii, cu formare mai specifică și angajare totală în slujire, ar fi mai itineranți; în schimb, ceilalți, născuți chiar în acele comunități, ar fi mai stabili, în funcție de nevoile și necesitățile sacramentale ale colectivității. În substanță, fiecare comunitate izolată și la care adesea aproape că nu se poate ajunge ar putea să exprime proprii «bătrâni» pentru prezidarea Euharistiei, în timp ce slujitorii hirotoniți celibatari, fiind itineranți, s-ar ocupa de animarea și formarea acestor comunități, precum și a «bătrânilor» înșiși care le prezidează în mod stabil.”
În sfârșit, Cardinalul Stella în interviul cu Marchese Ragona precizează că eventuala hirotonire a viri probati în unele zone ale lumii nu ar deforma figura preotului celibatar așa cum s-a consolidat în istorie de-a lungul secolelor. „Este vorba numai de ipoteze de aprofundat și de sugestii care ar trebui să fie verificate printr-un studiu atent și un amplu discernământ eclezial. Totuși, o propunere de acest gen nu ar înlocui tipologia preotului actual, nici nu ar pune în nici un mod accentul pe celibatul opțional. În schimb, ar completa această figură, alăturându-i-o pe cea a membrilor comunității, aleși pentru vârsta matură și viața exemplară, care ar putea să ofere o slujire prețioasă, prezidând Euharistia și garantând Spovada și Ungerea bolnavilor. Cu privire la această temă, drumul și discuția abia au început.” (material Vatican Insider, 22 ianuarie 2018, tradus de pr. Mihai Pătrașcu pt. Ercis.ro)
