Henri Nouwen: Schimbă durerea mea în dans
03.02.2018, Iași (Catholica) - La Editura Sapientia din Iași a apărut recent cartea Schimbă durerea mea în dans: a trăi cu speranță momentele de încercare, scrisă de Henri Nouwen și tradusă în limba română de pr. Iosif Martin. Cartea apare în colecția „Spiritualitate”, în formatul 14×20, are 114 pagini și poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum și de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 15 lei. Iată prezentarea ce o face Timothy Jones.
Decenii de lectură a operelor lui Nouwen despre viața spirituală și ministerul pastoral într-o lume îndurerată și care avea nevoie de ajutor m-au făcut să cunosc interesul său profund pentru rugăciune și capacitatea sa de a pătrunde natura umană cu un pronunțat discernământ. Aceasta o știam prea bine. Dar doream să dobândesc o cunoaștere mai profundă a personalității sale. În timp ce lucram cu materialul de arhivă al legatului său testamentar, voiam să reușesc să îl descopăr, dincolo de acele pagini pline de notițe și de adnotări dactilografiate, pe omul de credință și pe păstorul de suflete.
Posibilitatea de a concretiza această aspirație s-a ivit în mod absolut întâmplător. Prietenul meu John Mogabgab, asistentul lui Henri, atunci când preda la Institutul de Teologie al Universității din Yale, acum director al unei cunoscute reviste, Weavings, m-a sfătuit să fac o vizită și la Daybreak [Alba], comunitatea pentru persoane cu handicap grav, în care Henri a petrecut ultimii săi ani de viață și de preoție. Am aflat multe în acele zile, mai degrabă despre om decât despre scriitor, încă de la sosirea mea pe aeroport… Am aflat că era însuflețit de o imensă și inspirată energie. Primea încontinuu cereri de ajutor de la persoane cu probleme grave, persoane necunoscute lui, pe care multe personaje publice de nivelul său ar fi căutat să le țină la distanță, recurgând la „filtrul” unor secretare sau asistente.
Înainte cu câțiva ani, Henri ceruse de la Universitatea Harvard un an sabatic, pe care să-l petreacă scriind la Trosly-Breuil, în Franța, în prima dintre Comunitățile Arca, dedicată asistenței persoanelor cu dizabilități fizice și psihice. Aici s-a simțit atât de în largul său, încât în 1986 a acceptat invitația de a-și asuma misiunea de preot în una dintre Comunitățile Arca, în preajma orașului Toronto, în Canada: chiar la Daybreak. La Daybreak, după cum el însuși și alții o spuneau, Henri a aflat adevărata sa casă. Acest profesor, care îi formase pe unii dintre teologii cei mai pregătiți și strălucitori ai națiunii – predând în atenee de prestigiu de la Notre Dame, Yale și Harvard -, a petrecut ultimii săi ani de viață dăruindu-se cu totul slujirii acestei comunități, cu prezența sa gentilă (dar la necesitate chiar puternică) și cu ale sale simple, pastorale cuvinte de binecuvântare. A continuat să scrie, firește, și, printr-unul dintre paradoxurile tipice care deseori caracterizează viața figurilor de-a dreptul mari, influența sa a crescut și mai mult.
După moartea sa, care a avut loc în 1996, interesul pentru scrierile sale a devenit și mai mare. Motivul unui astfel de succes nu constă, după părerea mea, numai în deosebita sa abilitate narativă sau în talentele sale extraordinare. Mai mult decât din oricare altă parte, eu cred, interesul viu pe care Nouwen continua să îl trezească se naște din ceea ce era el: o inimă frântă înaintea lui Dumnezeu și deschisă pentru aproapele său și pentru cititorii săi. Henri era complex și imperfect; o știa bine și nu pretindea altceva. Dar știa de asemenea că exista o misiune ce trebuia împlinită, suferințele de care să se îngrijească, comorile de speranță cu care să lumineze laturile obscure ale vieții.
Toate acestea, după cum sper că am reușit să arăt cititorului, formau predicile, conferințele, însemnările care au alcătuit această carte. Schimbă durerea mea în dans ne face, așadar, să cunoaștem aspecte ulterioare ale gândirii – și ale vieții – acestui maestru de spiritualitate, a acestui om de mare credință și umanitate, ușor încovoiat în figură, întotdeauna energic și vibrant în spirit. Și în timp ce înțelegem din cuvintele sale posibilitățile unei vieți umane trăite în călduroasă, pasionantă comuniune cu Dumnezeu, ar putea chiar și durerile noastre să se schimbe în încrezătoare așteptare și de-a dreptul în bucurie.
Imagini
