PS Vasile Bizău: Viața consacrată este în lumea aceasta semnul concret al veacului care va veni

07.02.2018, Baia Mare (Catholica) - „Viața consacrată este în lumea aceasta semnul concret al veacului care va veni, dar care este în același timp și prezent, nu este un veac total străin, ci este nou și împlinitor, prezent în sămânță, la fel cum Împărăția lui Dumnezeu este prezentă în inimile celor care deja au primit-o din Evanghelie. Ea trebuie doar să crească, să înflorească și să dea rod”, a afirmat Preasfințitul Vasile Bizău, Episcop greco-catolic de Maramureș, în cuvântul de învățătură rostit în cadrul Sfintei Liturghii celebrate pentru persoanele consacrate în ziua dedicată lor.
Este al 22-lea an de când, pe data de 2 februarie, persoanele consacrate din întreaga lume se întâlnesc pentru a mulțumi lui Dumnezeu pentru darul vocației lor, dar și pentru a cere, prin rugăciune, noi vocații la viața consacrată. Ziua Mondială a Vieții Consacrate a fost instituită în anul 1997 de către Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea și se celebrează anual, în sărbătoarea Întâmpinării Domnului în Templu. Călugării și călugărițele de pe întreg teritoriul Eparhiei Greco-Catolice de Maramureș, dar și din Dieceza Romano-Catolică de Satu Mare, s-au reunit în acest an la Baia Mare, în biserica Sfânta Maria, citim din materialul de pe EpiscopiaMM.ro
Împreună au participat la Sfânta Liturghie arhierească, celebrată de către PS Vasile Bizău, împreună cu un sobor de preoți. „Bine ați venit pentru această celebrare liturgică, prin care aducem laudă spre mulțumire lui Dumnezeu pentru vocația și slujirea voastră, pentru munca voastră pastorală, pentru implicarea și dedicarea în slujba Domnului și a Bisericii: fie că este o slujire pentru cei săraci, fie că este o slujire a bolnavilor și persoanelor în vârstă, fie că este o slujire a primirii grupurilor de pelerini, credincioși și preoți care se retrag pentru rugăciune și meditație, fie că este o slujire liturgică”, a salutat Eparhul de Maramureș persoanele consacrate prezente la celebrarea euharistică.
El a explicat că sărbătoarea Întâmpinării Domnului în Templu este una comună pentru ambele rituri, cel latin și cel bizantin. Amintind de procesiunea care se făcea pe străzile Ierusalimului în primele secole, sub denumirea de Marea Întâlnire (dintre dreptul Simion și Pruncul Isus), Ierarhul a afirmat: „Sărbătoarea de astăzi pune în centru atenției noastre această profundă întâlnire. Dincolo de întâlnirea noastră liturgică, este această întâlnire în comuniunea pe care o trăim în Biserică. Dincolo de prezența noastră fizică, este întâlnirea valorilor pe care stăm, a valorilor evanghelice pe care încercăm să le slujim și să le facem vizibile prin atitudinea și viața noastră”.
La sfârșitul Sfintei Liturghii, conform tradiției, o persoană consacrată prezintă Congregația din care face parte și explică modul în care comunitatea sa trăiește această sărbătoare. În acest an, a luat cuvântul sora Ioana Bota, stareța Mănăstirii Baziliene „Sfânta Maria” din Baia Mare, care a vorbit despre bucuria de a-l urma pe Cristos: „Persoanele consacrate sunt semn al lui Dumnezeu în diferite locuri, sunt aluatul care face să crească o societate dreaptă și fraternă, sunt profeție de împărtășire cu cei mici și cei săraci. Viața consacrată este un dar al lui Dumnezeu, un dar al lui Dumnezeu oferit Bisericii, un dar al lui Dumnezeu oferit Poporului Său!”
Sora i-a mulțumit „lui Dumnezeu Tatăl Atotputernicul pentru mila și dragostea Sa nemărginită. Ne-a ajutat să depășim dificultățile din anii grei ai comunismului și ne-a demonstrat că indiferent de evenimente, continuă să cheme discipoli care să-l urmeze și la fel continuă să construiască Împărăția iubirii Sale în orice loc și în orice epocă a istoriei. Credința noastră este ‘izvor de bucurii’, creștinismul este ‘religia bucuriei’. Sfânta Scriptură ne oferă multe pasaje în care suntem invitați la bucurie. Astăzi se spune că este nevoie de multă bucurie pentru a atrage tinerii la viața consacrată. Fundamentul bucuriei noastre este faptul că suntem conștienți de iubirea lui Dumnezeu față de noi; El ne iubește așa cum suntem, buni sau răi, și ne aflăm permanent sub semnul sfintei Sale Providențe”.



