Cardinalul Sarah: Există un atac diabolic la adresa Euharistiei
25.02.2018, Vatican (Catholica) - Împărtășania se primește pe limbă, în genunchi. Nu în alte moduri. Subliniază aceasta Cardinalul Robert Sarah, prefect al Congregației pentru Cultul Divin și Disciplina Sacramentelor. Cardinalul a făcut afirmația în prefața la cartea pr. Federico Bortoli „Distribuirea Împărtășaniei pe mână. Profiluri istorice, juridice și pastorale”, în care denunță un atac diabolic la multiplu la adresa Euharistiei.
Premisa Cardinalului este bazată pe îngerul de la Fátima: „Înainte de apariția Fecioarei Maria, în primăvara anului 1916, s-a arătat lui Lucia, Iacinta și Francisc, și le-a spus: «Nu vă fie frică, eu sunt îngerul păcii. Rugați-vă cu mine»”. În primăvara anului 1916, „la a treia apariție a îngerului, copiii și-au dat seama că îngerul, mereu același, ținea în mâna sa stângă un potir, pe care era suspendată o ostie. I-a dat sfânta Ostie lui Lucia, și Sângele din potir lui Iacinta și Francisc, care au rămas în genunchi, în timp ce spunea: «Luați și beți Trupul și Sângele lui Isus Cristos, insultat în mod oribil de oamenii ingrați. Reparați fărădelegile lor și mângâiați-l pe Dumnezeul vostru».” Sarah afirmă că această scenă „ne arată cum trebuie noi să ne împărtășim cu Trupul și Sângele lui Isus Cristos”. Și rugăciunea „de reparare dictată de înger este, din păcate, orice dar nu depășită”, spune Cardinalul.
Cardinalul explică după aceea care sunt „insultele pe care Isus le primește în Ostia sfântă”. În primul rând cele împotriva Sacramentului însuși: „profanările oribile despre care informează diverși foști-sataniști, cu descrieri înfiorătoare”; apoi „Împărtășaniile sacrilege, primite nu în stare de har al lui Dumnezeu, și nemărturisind credința catolică (mă refer la anumite forme ale așa-numitei «intercomuniuni»)”. Și continuă: „Tot ceea ce ar putea împiedica rodnicia Sacramentului, mai ales erorile semănate în mințile credincioșilor pentru ca să nu mai creadă în Euharistie”. Pentru prelat, „teribilele profanări care se desfășoară în așa-numitele «liturghii negre» nu îl rănesc direct pe Cel care în Ostie este insultat. Desigur, Isus suferă pentru sufletele profanatorilor, pentru care și-a vărsat acel Sânge pe care ei așa de mizerabil și crud îl disprețuiesc. Însă Isus suferă mai mult când darul extraordinar al Prezenței euharistice divino-umane nu poate să aducă potențialele efecte în sufletele credincioșilor.”
Așa se înțelege cum „cel mai viclean atac diabolic constă în a încerca să se stingă credința în Euharistie, semănând erori și favorizând un mod necorespunzător de a o primi”. Scopul satanei este să lovească în „Jertfa Liturghiei și Prezența reală a lui Isus în Ostia consacrată”. Și această tentativă „merge pe două linii: prima este diminuarea conceptului de «Prezență reală». Apoi mulți teologi nu încetează să ironizeze sau să trateze cu indiferență – în pofida intervențiilor continue ale magisteriului – termenul «transsubstanțiere»”.
Pentru prefectul Congregației pentru Cultul Divin, credința în prezența reală „poate influența modul de a primi Împărtășania, și viceversa”. A o primi pe mână comportă „fără îndoială o mare dispersare de mici bucăți; dimpotrivă, atenția față de micile firimituri, grija în purificarea vaselor sacre, a nu atinge Ostia cu mâinile transpirate, devin mărturisiri de credință în prezența reală a lui Isus, chiar și în cele mai mici părți din speciile consacrate: dacă Isus este substanța Pâinii Euharistice și dacă dimensiunile fragmentelor sunt numai accidenți ai pâinii, are puțină importanță cât de mare sau mică este o bucată de Ostie! Substanța este aceeași! Este El!”, exclamă Cardinalul. Dimpotrivă, neatenția față de micile bucăți face „să se piardă din vedere dogma: încet-încet ar putea prevala gândul: «Dacă nici parohul nu este atent la fragmente, dacă administrează Împărtășania în așa fel încât bucăți pot să se disperseze, atunci înseamnă că în ele nu este Isus, sau este până la un anumit punct»”.
Cealaltă linie pe care se desfășoară „atacul împotriva Euharistiei este tentativa de a elimina din inima credincioșilor simțul sacrului”. Scrie Cardinalul Sarah: „În timp ce termenul «transsubstanțiere» ne indică realitatea Prezenței, simțul sacrului ne face să îi întrevedem particularitatea și sfințenia Sa absolută. Ce nenorocire ar fi să se piardă simțul sacrului chiar în ceea ce este mai sacru! Și cum este posibil! Primind hrana specială în același mod ca pe o hrană obișnuită.” Liturgia este făcută din multe „mici rituri și gesturi – fiecare dintre ele este capabil să exprime aceste atitudini încărcate de iubire, de respect filial și de adorație față de Dumnezeu. Tocmai pentru aceasta este oportun să se promoveze frumusețea, corespunderea și valoarea pastorală a unei practici dezvoltate în timpul lungii vieți și tradiții a Bisericii, adică actul de a primi Sfânta Împărtășanie pe limbă și în genunchi”. Spune Cardinalul: „Măreția și noblețea omului, precum și cea mai înaltă exprimare a iubirii sale față de Creator, constă în a se pune în genunchi în fața lui Dumnezeu. Isus însuși s-a rugat în genunchi în prezența Tatălui.”
Cardinalul Sarah propune exemplul a doi „mari sfinți din timpurile noastre: Papa Ioan Paul al II-lea și Maica Tereza de Calcutta. Întreaga viață a lui Karol Wojtyła a fost marcată de un respect profund față de Sfânta Euharistie. Cu toate că era extenuat și fără forțe, și-a impus mereu să îngenuncheze în fața Preasfântului Sacrament. Era incapabil să îngenuncheze și să se ridice singur. Avea nevoie de alții pentru a-și pleca genunchii și apoi pentru a se ridica. Până în ultimele sale zile, a voit să ne dea o mare mărturie de reverență față de Preasfântul Sacrament.” Se întreabă prelatul: „Este cu adevărat prea umilitor să ne prosternăm și să stăm în genunchi în fața Domnului Isus Cristos?”
Sfânta Maica Tereza de Calcutta, „călugăriță excepțională pe care nimeni nu ar îndrăzni să o trateze ca tradiționalistă, fundamentalistă sau extremistă, a cărei credință, sfințenie și dăruire totală de sine lui Dumnezeu și săracilor sunt cunoscute de toți, avea un respect și un cult absolut față de Trupul divin al lui Isus Cristos. Desigur, ea atingea zilnic «trupul» lui Cristos în trupurile deteriorate și suferinde ale celor mai săraci dintre săraci.” Și totuși, „umplută de uimire și de venerație respectuoasă, Maica Tereza se abținea să atingă Trupul transsubstanțiat al lui Cristos; mai degrabă ea îl adora și îl contempla în tăcere, rămânea timp îndelungat în genunchi și prosternată în fața lui Isus Euharistie.” În plus primea Împărtășania „în gura sa, ca un mic prunc care se lăsa hrănit cu umilință de Dumnezeul său”.
Altă întrebare: „De ce ne încăpățânăm să ne împărtășim în picioare și pe mână? De ce această atitudine de lipsă de supunere față de semnele lui Dumnezeu?” Apoi avertizează: „Nici un preot să nu îndrăznească să pretindă a impune propria autoritate cu privire la această chestiune refuzând sau maltratând pe cei care doresc să primească Împărtășania în genunchi și pe limbă: venim ca niște copii și primim cu umilință în genunchi și pe limbă Trupul lui Cristos.” După aceea, Cardinalul Sarah susține că a primi Euharistia pe mână a devenit practică pentru că „printr-o reformă liturgică ce ar fi trebuit să fie omogenă cu riturile precedente, o concesie particulară a devenit un șperaclu pentru a forța și a goli seiful comorilor liturgice ale Bisericii”. Prefectul Congregației pentru Cultul Divin îl citează și pe Papa emerit Benedict al XVI-lea, „care în ultimii ani ai pontificatului său a voit să distribuie Euharistia în gură și în genunchi”. (material Vatican Insider, tradus de pr. Mihai Pătrașcu pentru ITRC.ro)
Este foarte adevarat!!!