Papa Francisc: Cât timp irosim în a-i judeca pe ceilalți?
26.02.2018, Vatican (Catholica) - „Nu judecați și nu veți fi judecați!” Îndemnul lui Isus de a nu-i judeca pe ceilalți a fost în centrul predicii Papei Francisc de la Sfânta Liturghie celebrată luni, 26 februarie 2018, în capela Casei Santa Marta din Vatican. Comentând pe larg Evanghelia zilei (Luca 6,36-38), Pontiful a pus accentul pe disponibilitatea de a-l ierta pe aproapele și de a cere harul rușinării pentru propriile păcate. Cuvintele lui Isus dobândesc o nouă vigoare în timpul sfânt al Postului Mare, când Biserica și fiecare creștin în parte încearcă să răspundă la îndemnul de a se reînnoi în vederea sărbătorii Învierii Domnului, citim în materialul de pe situl Radio Vatican.
Nimeni nu poate să scape de judecata lui Dumnezeu, fie ea personală sau universală. Toți vom fi judecați. Este important, de aceea, să revizuim atitudinea pe care o avem față de aproapele și față de Dumnezeu. Față de aproapele, Isus cere să nu judecăm, mai mult, să iertăm (v. 37). Fiecare dintre noi, a remarcat Pontiful, poate să-și închipuie că nu-i judecă pe ceilalți, dar în realitate „de câte ori, în discuțiile noastre, vorbim întocmai de judecarea celorlalți”, spunând, de exemplu, că un anumit lucru nu merge. Însă „cine te-a făcut judecător?”, a răsunat întrebarea Papei. „A-i judeca pe alții este un lucru urât, pentru că singurul judecător este Domnul”, care cunoaște tendința omului de a-i judeca pe alții.
„În reuniunile pe care le avem, o masă sau orice altceva, dar să ne gândim la una de două ore: din cele două ore, câte minute au fost folosite pentru a-i judeca pe ceilalți? Acesta este NU. Și care este DA? Fiți milostivi! Fiți milostivi după cum Tatăl vostru este milostiv. Mai mult: fiți darnici, dați și vi se va da. Ce mi se va da? O măsură bună, îndesată, scuturată și cu vârf. [Ni se va da] belșugul dărniciei Domnului când noi vom fi plini de belșugul milostivirii noastre în a nu judeca”.
De aici, îndemnul de a fi milostivi cu ceilalți pentru că în același fel și Domnul va fi milostiv cu noi (v. 36). Este important a crește, mai degrabă, în atitudinea de smerenie înaintea lui Dumnezeu, pornind de la recunoașterea propriilor păcate, după îndemnul profetului Daniel din prima lectură a Sfintei Liturghii. „Noi știm că dreptatea lui Dumnezeu este milostivire. Dar trebuie să o spunem: ‘Ție ți se cuvine dreptatea, nouă, rușinea’. Iar când dreptatea lui Dumnezeu se întâlnește cu rușinea noastră, atunci avem iertarea. Cred că am păcătuit împotriva Domnului, cred că Domnul este drept, cred că este milostiv, mă rușinez înaintea lui Dumnezeu pentru faptul că sunt păcătos? Atât de simplu: Ție, dreptatea, mie, rușinea. Și să cerem harul de a ne rușina”.
Sfântul Părinte a menționat că în limba sa maternă se spune despre cei care fac răul că sunt „nerușinați”. Să cerem harul „ca niciodată să nu ne lipsească rușinea înaintea lui Dumnezeu”. „Este un mare har capacitatea de a se rușina. În acest fel ne amintim de atitudinea față de aproapele, ne amintim că după aceeași măsură cu care eu îi judec pe alții voi fi judecat și eu. Nu trebuie să judec. Și dacă spun ceva despre celălalt, să o fac cu dărnicie, cu multă milostivire. Atitudinea înaintea lui Dumnezeu, acest dialog esențial: Ție dreptatea, mie rușinea”.
