Papa emerit: Papa Francisc lipsit de formare teologică deosebită? O prejudecată nesăbuită
13.03.2018, Vatican (Catholica) - O „prejudecată nesăbuită”. Cu aceste cuvinte hotărâte, Papa emerit Benedict al XVI-lea, din „schitul” său din Vatican, etichetează afirmația conform căreia succesorul său nu ar avea statura teologică în timp ce el, Papa teolog, ar fost numai un teoretician, fără a înțelege viața creștinului de astăzi. Afirmațiile Papei emerit, care subliniază și „continuitatea interioară” a celor două pontificate, sunt conținute într-o scrisoare trimisă prefectului Secretarului pentru Comunicație, Dario Edoardo Vigano, care a citit câteva pasaje în timpul prezentării colecției „Teologia Papei Francisc”, editată de Libreria Editrice Vaticana (LEV), care a avut loc în seara zilei de luni 12 martie la Sala Marconi din Palazzo Pio.
„Aplaud această inițiativă”, scrie Papa emerit, „care vrea să se opună și să reacționeze la prejudecata nesăbuită conform căreia Papa Francisc ar fi numai un om practic lipsit de formare teologică sau filozofică deosebită, în timp ce eu aș fi fost numai un teoretician al teologiei care ar fi înțeles puțin din viața concretă a unui creștin astăzi”. Papa Ratzinger mulțumește că a primit în dar cele unsprezece cărți scrise de tot atâția teologi de faimă internațională care compun colecția îngrijită de părintele Roberto Repole, președinte al Asociației Teologice Italiene. „Volumele mici arată pe bună dreptate că Papa Francisc este un om cu profundă formare filozofică și teologică și de aceea ajută să se vadă continuitatea interioară dintre cele două pontificate, chiar și cu toate diferențele de stil și de temperament.”
Nu este prima dată când Papa emerit își face auzit glasul manifestând sintonie cu succesorul, chiar dacă niciodată n-o mai făcuse cu această forță. În octombrie 2015 s-a ținut la Roma o întâlnire teologică despre doctrina justificării. Cu acea ocazie a fost citit de Arhiepiscopul Georg Gänswein textul unui interviu cu Papa Ratzinger, realizat de teologul iezuit Jacques Servais despre „ce este credința și cum se ajunge să se creadă”, în care Pontiful emerit îl cita pe Papa Francisc vorbind pe larg despre milostivire: „Omul de astăzi are în mod cu totul general senzația că Dumnezeu nu poate lăsa să se piardă cea mai mare parte a omenirii. În acest sens preocuparea pentru mântuirea tipică de odinioară a dispărut destul de mult. Totuși, după părerea mea, continuă să existe, în alt mod, percepția pe care o avem despre har și despre iertare. Pentru mine este un «semn al timpurilor» faptul că ideea milostivirii lui Dumnezeu devine tot mai centrală și dominantă – pornind de la sora Faustina (Kowalska, sfântă, n.r.), ale cărei viziuni reflectă în diferite moduri în profunzime imaginea despre Dumnezeu proprie a omului de astăzi și dorința sa de bunătate divină.”
Papa Ioan Paul al II-lea, continua el, „era profund impregnat de acest impuls, chiar dacă aceasta nu reieșea mereu în mod explicit. Dar sigur nu este o întâmplare că ultima sa carte, care a apărut chiar imediat înainte de moartea sa, vorbește despre milostivirea lui Dumnezeu. Pornind de la experiențele în care încă din primii ani de viață avea să constate toată cruzimea oamenilor, el afirmă că milostivirea este singura reacție eficace adevărată și ultimă împotriva puterii răului. Numai acolo unde este milostivire se termină cruzimea, se termină răul și violența. Papa Francisc se află întru totul în acord cu această linie. Practica sa pastorală se exprimă tocmai în faptul că el ne vorbește încontinuu despre milostivirea lui Dumnezeu. Milostivirea este cea care ne mișcă spre Dumnezeu, în timp ce dreptatea ne înspăimântă în fața sa. După părerea mea, aceasta scoate în evidență că sub patina siguranței de sine și a propriei dreptăți omul de astăzi ascunde o profundă cunoaștere a rănilor sale și a nevredniciei sale în fața lui Dumnezeu. El este în așteptarea milostivirii.”
La 28 iunie 2016, cu ocazia celei de-a 65-a aniversări a hirotonirii sacerdotale a lui Joseph Ratzinger, s-a desfășurat o ceremonie în Sala Clementină în prezența Papei Francisc și a predecesorului său. Papa emerit Benedict, în salutul său final, a vorbit din nou despre milostivire: „Vă mulțumesc mai ales Dvs, Sfinte Părinte! Bunătatea Dvs, din primul moment al alegerii, în fiecare moment al vieții mele aici, mă uimește, mă poartă realmente, interior. Mai mult decât în Grădinile Vaticane, cu frumusețea lor, bunătatea Dvs este locul în care locuiesc: mă simt ocrotit. Mulțumesc și pentru cuvântul de mulțumire, pentru toate. Și sperăm că veți putea să mergeți înainte cu noi toți pe această cale a Milostivirii Divine, arătând drumul lui Isus, spre Isus, spre Dumnezeu.”
