Pr. Egidio Canil despre pelerinajul relicvei Sf. Anton în România
29.03.2018, Roman (Catholica) - Cu ocazia pelerinajului relicvei Sfântului Anton de Padova în România (7 mai – 13 iunie 2018), revista Mesagerul Sfântului Anton propune, în Dosarul nr. 147 (numărul din martie-aprilie 2018), materiale care să pregătească întâlnirea credincioșilor cu Dumnezeu prin intermediul Sfântului Anton de Padova. Astăzi OFMConv.ro a publicat interviul următor cu pr. Egidio Canil, responsabil cu pelerinajele antoniene în lume, realizat de pr. Daniel Fechetă.
– Părinte Egidio, pregătim împreună acest pelerinaj cu relicva Sfântului Anton în România. Pentru cititorii revistei noastre, aș dori să propun o reflecție asupra semnificației acestui pelerinaj special. Din vasta experiență pe care o aveți ca responsabil cu realizarea pelerinajelor cu relicva Sfântul Anton în lume, ce recomandări ați vrea să faceți credincioșilor care îl vor întâlni în România?
– Sf. Anton de Padova, ca de altfel și Sf. Francisc, au fost în viața lor pelerini/itineranți. Sfântul Anton a parcurs, evanghelizând, multe țări. În Africa, a fost în Maroc, în Europa: în Portugalia, Spania, Italia și Franța. Pe parcursul secolelor, au existat mulți cinstitori care au mers în pelerinaj la Padova, pentru a se ruga la mormântul său. În ultimii 30 de ani, a fost Sfântul Anton cel care a devenit pelerin și a început să străbată continente și țări, prin intermediul relicvelor sale: adică cele care au fost extrase din mormântul său, în 1981, atunci când a avut loc deshumarea trupului său.
Am început să îl însoțesc pe Sfântul Anton din 1981 și am fost în toate regiunile Italiei, și mai apoi în circa 15 țări europene și în altele din Asia: India, Singapore, Filipine, Indonezia, Timorul de Est ș.a. Am fost, de asemenea, în Australia și Africa. Oriunde ajungeam cu relicvele Sfântului, lumea ne întâmpina cu mare bucurie, ca și cum ar fi fost însuși Sfântul cel care i-ar vizita. Am asistat la celebrări solemne și manifestări impresionante ale credinței, oriunde am trecut. Mulțimi de credincioși, mulți chiar necreștini, umpleau oriunde piețele și bisericile, pentru a-l întâlni, ascultând cuvântul său, ascultându-i pe frații care îl însoțeau întotdeauna. Foarte mulți veneau pentru a-i mulțumi, dar și mai mulți pentru a-i cere ajutorul. Și în România, Sfântul va veni pentru a-și continua misiunea sa de om al lui Dumnezeu și pentru a-i susține pe toți cinstitorii români în parcursul credinței lor.
– Atunci când vorbim de Sfântul Anton, se pun împreună două cuvinte inseparabile: evanghelie și caritate, adică a evangheliza și a fi solidari cu cei săraci. A anunța evanghelia, astăzi, nu este tocmai ușor. Ce credeți? Dacă Sfântul Anton ar trăi în zilele noastre, cum ar anunța evanghelia? Este pelerinajul cu relicvele Sfântului un mod de a anunța evanghelia? Din experiența pe care o aveți…
– Sfântul Anton, de obicei, este reprezentat cu două „simboluri” în mână: o carte, adică evanghelia, și un copil, Isus! Sfântul Anton nu a încetat niciodată misiunea sa, anume aceea de a apropia persoanele de Dumnezeu, predicând evanghelia. În timpul vieții, zicea: „Cel care nu cunoaște evanghelia, Sfintele Scripturi, este un analfabet!”
A predicat în timpul vieții în biserici, în piețe, scriind „Sermones”. Apoi, pe parcursul secolelor, prin miracolele și învățăturile sale, primindu-i pelerini pe cinstitorii săi, la mormântul său. În ultimul timp, o face prin intermediul revistelor, cărților, filmelor, a multor situri etc. Acum, prin intermediul „peregrinării” sale pe drumurile lumii, pentru a apropia oamenii de Dumnezeu. Și în acest an vom merge, pentru câteva luni, „în călătorie cu sfântul Anton”. Sunt multe etapele: Canada, India, Croația, Anglia, Statele Unite, Italia, România, Austria, Ucraina ș.a.
– În România, majoritatea populației este de confesiune ortodoxă. Cultul relicvelor este foarte răspândit și printre ei, la fel și devoțiunea către sfântul Anton. Care credeți că ar putea fi mesajul pe care Sfântul Anton l-ar transmite fraților noștri ortodocși?
– Sfântul Anton nu face diferență între catolici, ortodocși sau membrii altor Biserici. Îi iubește pe toți și este iubit de toți! În Germania, am admirat devoțiunea sinceră a protestanților, în Anglia, devoțiunea fraților anglicani, în țările Europei de Est am întâlnit mulți cinstitori din Biserica Ortodoxă. În timpul călătoriilor în diferite continente, am descoperit că Sfântul Anton este iubit și de credincioși aparținând altor religii.
În India, de exemplu, într-un sanctuar unde relicvele au rămas pentru mai mult timp, nu am putut face nici o celebrare, pentru că majoritatea credincioșilor erau de religie hinduistă. La Istanbul, în Turcia, marea parte a cinstitorilor care merg, în zi de marți, în bazilica „Sfântul Anton”, sunt de religie musulmană. La Zagreb, am întrebat pe unii musulmani, veniți să venereze relicvele: „De ce voi, musulmanii, venerați un sfânt creștin?” Mi-au răspuns: „Pentru că Sfântul Anton face miracole și pentru noi, musulmanii!” Și credincioșii hinduiști, în India, ne-au răspuns: „Pentru că sfântul Anton este pentru noi un om al lui Dumnezeu care ne ajută să urmăm calea binelui!” Sfinții ne învață să dialogăm cu toți, să trăim în pace cu toți, să îi considerăm pe toți frații și prietenii noștri.
– Cel puțin pentru începutul pelerinajului v-ați oferit disponibilitatea de a veni în România, ca delegat al Provinciei de Padova. Suntem foarte încântați. Ați mai fost în România? Cum credeți că va fi întâlnirea Sfântului Anton cu cinstitorii români?
– Sunt bucuros să mă reîntorc în România! Am mai fost și cu alte ocazii. Noi, franciscanii din Padova, prezenți dintotdeauna la mormântul Sfântului, nu avem doar misiunea de a primi milioanele de credincioși care vin din lumea întreagă, în fiecare an, la Padova, dar de câteva decenii îl însoțim pe Sfântul Anton, pe drumurile lumii. Motivul este foarte simplu: nu toți cinstitorii Sfântului, care trăiesc în țări îndepărtate, pot ajunge la Padova. Sfântul Anton știe că are mulți prieteni în lumea întreagă și e mulțumit să meargă pentru a-i întâlni.
– În România ne așteptăm ca sfântul Anton să fie „mijlocitorul și protectorul familiei creștine”. Cum vedeți familia în lumea contemporană și care credeți că sunt cauzele crizei familiei de astăzi?
– Din păcate, în lumea de astăzi, instituția familiei este în criză. Familia creștină întâmpină multe obstacole. În opera sa de evanghelizare și de apărare a celor săraci, Sfântul Anton a mijlocit întotdeauna pentru familie, favorizând împăcarea și pacea. Marea parte a miracolelor pe care Sfântul Anton le-a săvârșit privesc pacea dintre soți sau dintre părinți și copii. El nu doar a readus la viață copii pentru a-i reda părinților disperați, ci a favorizat, mai ales, reîmpăcarea în familie, așa cum s-a întâmplat cu soția rănită de moarte, pe nedrept, de soțul ei gelos. Miracolul de a-l face pe un nou-născut să vorbească dă mărturie despre cinstea mamei acuzate pe nedrept de infidelitate de către soț. La fel de impresionant este miracolul de a vindeca piciorul tăiat al tânărului, căit de a-și fi lovit mama. Sunt convins că Sfântul Anton va merge în România pentru a-și aduce contribuția în vederea restabilirii păcii în familiile române.
