Papa Francisc: Adevăratul profet nu doar mustră ci și plânge pentru poporul care greșește
17.04.2018, Vatican (Catholica) - Adevăratul profet este capabil să plângă pentru poporul care nu îl ascultă. Această unitate de măsură a autenticității unui profet s-a aflat în centrul predicii Sfintei Liturghii celebrată de Papa Francisc marți, 17 aprilie, în cursul dimineții, în capela Casei Santa Marta din Vatican, informează Radio Vatican. Inspirându-se din lecturile liturgiei zilei – din Faptele Apostolilor, 7 și din Evanghelia după Sfântul Ioan, 6 – Pontiful a propus figura Sfântului Ștefan care ne amintește că Biserica are nevoie ca noi toți să fim profeți. Însă cum poate fi testată autenticitatea unui profet?
„Dar cum pot verifica dacă un profet, atunci când vorbește cu voce tare, spune adevărul? Atunci când acest profet este capabil nu doar să spună, ci și să plângă pentru poporul care a abandonat adevărul. Isus, pe de o parte, reproșează cu acele cuvinte dure, spunând de exemplu: ‘Generație perversă și adulteră’; pe de altă parte, însă, a plâns pentru Ierusalim. Acesta este testul. Un profet autentic este cel capabil să plângă pentru poporul său și, de asemenea, să spună lucruri răsunătoare atunci când trebuie să le spună. [Un profet] nu este căldicel, ci este întotdeauna direct.”
Rămânând în registrul trăsăturilor care îl deosebesc pe profetul cel adevărat de falsul profet, Pontiful a evidențiat modalitatea de a acționa a profetului autentic: „A deschide porți, a vindeca rădăcini, a însănătoși apartenența la poporul lui Dumnezeu pentru a merge mai departe. Nu mustră pentru că are această obligație de serviciu… Nu, profetul este un om al speranței. El reproșează când este necesar și deschide porțile uitându-se la orizontul speranței. Însă, dacă adevăratul profet își îndeplinește bine misiunea, își pune viața în pericol.” Și a subliniat: „Biserica are nevoie de profeți. Voi spune mai mult: are nevoie ca noi toți să fim profeți.”
Sfântul Părinte a explicat că aceasta exclude felul critic de a fi al celui căruia nu îi place nimic și vrea să îi învețe pe alții cum trebuie făcute lucrurile: „O persoană care judecă întotdeauna critic, căreia nu îi place nimic, care spune: ‘asta nu e bine, nici asta și nici cealaltă, ci trebuie făcut așa și așa și așa…’, nu este un profet. Profetul este acela care se roagă, care privește la poporul său, care este îndurerat când poporul greșește, care plânge, care este capabil să plângă pentru poporul său, dar care – de fapt – își îndeplinește bine misiunea.”
