Mons. Krzysztof Nykiel: Tinerii și spovada
26.04.2018, Vatican (Catholica) - Când se vorbește despre tineri, reflecția este concentrată adesea asupra unor aspecte care se referă la viața lor în cadrul Bisericii și al societății contemporane. Însă este nevoie de luat în considerare ceea ce se întâmplă în lumea lor mai intimă, aceea care implică direct raportul cu Dumnezeu. Pornește ne la această premisă întâlnirea organizată de Penitențeria Apostolică pe tema: „Spovada, tinerii, credința și discernământul vocațional”, care se desfășoară la Roma în zilele de 26 și 27 aprilie. L’Osservatore Romano l-a intervievat pe regentul dicasterului, Mons. Krzysztof Nykiel, textul apărând în traducerea pr. Mihai Pătrașcu pe ITRC.ro.
– De ce o întâlnire despre tineri?
– Papa Francisc, atunci când a ales tema pentru următoarea adunare generală a Sinodului Episcopilor, a exprimat dorința ca Biserica să arate cu vigoare reînnoită grija ei față de tineri. Ca mamă și învățătoare, Biserica este chemată să îi însoțească pe tineri pe drumul lor existențial pentru ca, printr-un proces de discernământ, să poată descoperi proiectul lor de viață deschizându-se la întâlnirea cu Dumnezeu și cu aproapele. Primind invitația Pontifului, Penitențeria Apostolică dorește să furnizeze propria contribuție la reflecția eclezială, amintind de rolul central al Sacramentului Reconcilierii în dezvoltarea credinței și în discernământul spiritual al tinerilor creștini. În colocviul cu tinerii, mă simt obligat să subliniez aceasta: duhovnicii care sunt și educatori ai conștiințelor, au oportunitatea incredibilă de a întâlni lumea lor, bogată în atâtea lucruri frumoase dar și în situații urâte, triste, care îi chinuiesc și îi fac să sufere. Adesea se simt descurajați sau incapabili să imagineze pozitiv viitorul lor. Primind dezlegarea sacramentală, se experimentează duioșia iubirii milostive a lui Dumnezeu și ne simțim încurajați să îl urmăm în cotidianul vieții.
– Ce teme vor fi tratate?
– Unii vorbitori vor încerca să schițeze contextul socio-cultural în care trăiește astăzi credința un tânăr creștin: la ce ispite este chemat să reziste; ce dificultăți trebuie să înfrunte, pe planul spiritual dar adesea și pe cel material; ce provocări comportă a-l primi în propria viață pe Isus și a-l vesti lumii. Alte intervenții vor încerca să propună, pe un plan pastoral, idei și indicații utile pentru ca Biserica să găsească forme de comunicare credibile pentru a vorbi astăzi despre Isus. Deosebit de important ni s-a părut, în această privință, să dăm cuvântul la doi martori care au trăit personal o experiență puternică a lui Dumnezeu și care vor reparcurge drumul lor de convertire și de viață creștină scoțând în evidență îndeosebi importanța Sacramentului Reconcilierii. Domnul nu încetează niciodată să cheme tineri și tinere să îl urmeze. În timpul nostru, principalul obstacol în calea oferirii generoase a propriei vieți constă în experiența păcatului. Adesea răul făcut îi face să se considere nevrednici, în timp ce răul îndurat produce resentiment și stinge încrederea în frați și în Dumnezeu. Cu această întâlnire, Penitențeria Apostolică continuă misiunea de a fi tribunalul milostivirii și de a promova importanța Sacramentului Pocăinței, canal privilegiat al milostivirii lui Dumnezeu față de orice creatură.
– Așadar, Sacramentul Reconcilierii are un rol decisiv în viața spirituală și în procesul de discernământ al tinerilor?
– Desigur. Un tânăr care este mișcat de Duh și se apropie de confesional, recunoaște înainte de toate că nu își este suficient sieși și cere prin urmare ajutorul harului lui Cristos pentru a șterge propriul păcat și a-l susține în viitor. În afară de aceasta, practică tot mai mult cercetarea cugetului, care îi folosește pentru a se deschide la adevăr și la un raport profund cu Dumnezeu. Știm bine cât de mult o practicare asiduă a cercetării cugetului este fundamentală pentru a maturiza conștiința proprie și de aceea este indispensabilă pentru un discernământ corect și pentru a percepe planul lui Dumnezeu cu privire la propria viață.
Cum să nu amintim în această privință cunoscutul episod legat de viața Papei Francisc, care la vârsta de 17 ani a simțit atât de intens prezența iubitoare a lui Dumnezeu în timpul unei Spovezi, încât chiar cu acea ocazie a intuit că Domnul îl chema la viața consacrată! În sfârșit, tocmai a fost publicată exortația apostolică Gaudete et exsultate, cu care Papa a reafirmat că toți oamenii sunt chemați la sfințenie. O spovadă umilă, sinceră și frecventă ne ajută să ne înțelegem pe noi înșine și să înțelegem cine suntem realmente, cât de mult de iubește Dumnezeu și cât de intens dorește fericirea noastră, respectând libertatea noastră și așteptând da-ul nostru spus voinței Sale. O Spovadă bună ne ajută să creștem în virtuți, să ne întărim în lupta spirituală și să ne încredem în El în fiecare zi mai mult și să înaintăm pe calea sfințeniei.
– Ce atitudini trebuie să aibă un duhovnic atunci când un tânăr se apropie de confesional?
– Pontiful a indicat în mod repetat în magisteriul său calitățile unui bun duhovnic. Mă gândesc de exemplu la indicațiile conținute în scrisoarea apostolică Misericordia et misera și la cuvintele rostite la 6 martie în audiența acordată Penitențeriei Apostolice, centrate pe atențiile care trebuie avute în ascultarea spovezilor tinerilor.
