„Summorum Pontificum” nu este un pas înapoi

14.09.2007, Vatican (Catholica) - Vineri, 14 septembrie 2007, intră în vigoare documentul Motu Proprio a Papei Benedict al XVI-lea „Summorum Pontificum” privind folosirea Liturgiei Romane anterioară reformei din 1970. Documentul liberalizează utilizarea Liturghierului Roman din 1962 care nu a fost de fapt niciodată abrogat. Documentul Motu Proprio stabileşte că revine parohului decizia de a primi cererile credincioşilor care aderă la tradiţia liturgică anterioară.

Într-un editorial, „La Civilità Cattolica”, revista părinţilor iezuiţi italieni, subliniază că sunt neîntemeiate temerile acelora care consideră documentul ca fiind un pas înapoi faţă de reforma liturgică a Conciliului Vatican II. Despre semnificaţia acestui document pontifical, promulgat pe 7 iulie anul acesta, a vorbit pentru Radio Vatican Cardinalul Dario Castrillon Hoyos, preşedinte al Comisiei Pontificale „Ecclesia Dei” şi timp de mai mulţi ani, prefect al Congregaţiei pentru Cler.

– Eu aş spune că deja Papa Ioan Paul al II-lea voia să dea credincioşilor care iubeau ritul vechi – dintre care unii trecuseră la mişcarea Arhiepiscopului Lefebvre, dar care apoi o abandonaseră pentru a menţine unitatea deplină cu succesorul lui Petru – oportunitatea de a celebra ritul care le era mai aproape de modul lor de a simţi. Papa Benedict al XVI-lea a participat încă de la început la toată chestiunea ridicată de Lefebvre şi prin urmare a cunoscut foarte bine problema pe care o crea acelor credincioşi reforma liturgică. Papa nutreşte o iubire specială pentru Liturgie. O iubire care se traduce şi în capacitatea de studiu, de aprofundare a Liturgiei înseşi.

Iată pentru ce Papa Benedict al XVI-lea consideră drept o comoară inestimabilă Liturgia anterioară reformei Conciliului. Papa nu vrea o întoarcere înapoi. Este important a şti şi a sublinia un lucru: Conciliul nu a interzis Liturghia aprobată de Sfântul Pius al V-lea şi trebuie spus şi că Părinţii Conciliului au celebrat Liturghia Sfântului Pius al V-lea. Nu este aşa cum susţin unii, întrucât nu cunosc realitatea, o întoarcere înapoi. Din contră: Conciliul a dorit să fie larg în libertăţile bune ale credincioşilor. Una dintre aceste libertăţi este tocmai aceea de a lua această comoară – cum spune Papa – care este Liturgia, pentru a o menţine vie.

– Ce se schimbă, de fapt, prin acest document?
– Prin acest Motu Proprio, în realitate, schimbarea nu este atât de mare. Lucrul principal este că în acest moment preoţii pot decide, fără permisiunea nici din partea Sfântului Scaun şi nici din partea Episcopului, dacă să celebreze Liturghia în ritul vechi. Şi acest lucru este valabil pentru toţi preoţii. Parohii sunt ei înşişi cei care în parohie trebuie să deschidă uşa acelor preoţi care, având facultatea, merg să celebreze. Nu este, deci, nevoie de a cere nici o altă permisiune.

– Acest document a fost însoţit de polemici şi temeri: dar ce nu este adevărat din cele ce s-au scris şi citit?
– Nu este adevărat, de pildă, că a fost luată Episcopilor puterea asupra Liturgiei, pentru că deja Codul canonic spune cine trebuie să dea permisiunea pentru a celebra Sfânta Liturghie şi nu este Episcopul: el dă documentul numit „celebret”, putinţa de a celebra undeva, dar când un preot are această putere, sunt parohul sau capelanul cei care trebuie să pună la dispoziţie altarul pentru a celebra. Dacă cineva îl împiedică, revine atunci Comisiei Pontificale „Ecclesia Dei” sarcina de a lua măsuri, în numele Sfântului Părinte, pentru ca acest drept – care este un drept de acum clar al credincioşilor – să fie respectat.

– Acum la intrarea în vigoare a documentului Motu Proprio, ce auspicii formulaţi?
– Urările mele sunt acestea: Euharistia este lucrul cel mai mare pe care îl avem, este manifestarea cea mai mare a iubirii, a iubirii răscumpărătoare a lui Dumnezeu care vrea să ne însoţească cu prezenţa Sa sacramentală. Aceasta nu trebuie să fie niciodată motiv de discordie: aici trebuie să fie numai iubirea. Urez ca acesta să poată fi un motiv de bucurie pentru toţi cei care iubesc tradiţia, un motiv de bucurie pentru toate acele parohii care nu vor mai avea sciziuni, divizări, ci vor avea – dimpotrivă – mai multe posibilităţi de sfinţenie cu un rit care a fost în mod cert factor şi instrument de sfinţenie vreme de mai bine de o mie de ani. Mulţumim, deci, Sfântului Părinte pentru că a recuperat pentru Biserică acest tezaur. Nu este impus nimic nimănui. Papa nu impune o obligaţie; Papa impune însă să se ofere această posibilitate acolo unde credincioşii o cer. Dacă s-ar isca un conflict, întrucât omeneşte două grupuri pot intra în contrast, autoritatea Episcopului – cum spune Motu Proprio – trebuie să intervină pentru a-l evita, dar fără a anula dreptul pe care Papa l-a dat întregii Biserici.

Sursa: Radio Vatican