Cardinalul Stella: Prezență și în rețelele sociale, dar fără a ceda agresivității
27.04.2018, Vatican (Catholica) - „Prezența creștină este una care, în lumea digitală, crește tot mai mult; aș spune că trebuie să intrăm în ea respectând câteva criterii: a nu judeca apriori, a se pune în disponibilitatea de a învăța și nu numai de a învăța pe alții; a veghea asupra conținuturilor și – așa cum a amintit recent Sfântul Părinte – a avea grijă pentru a nu ceda agresivității care uneori caracterizează limbajele din web”. Cardinalul Beniamino Stella, prefect al Congregației pentru Cler, a vorbit pentru agenția SIR în contextul celei de-a 55-a Zi Mondială de Rugăciune pentru Vocații. Interviul a fost tradus de pr. Mihai Pătrașcu pentru ITRC.ro.
– În lumea actuală, spațiile digitale s-au mărit enorm și rețele sociale au devenit un ambient locuit mai ales de tineri. Ne putem gândi la o pastorație vocațională și în aceste locuri?
– Recentul document pregătitor pentru Sinodul tinerilor afirmă că trebuie constatat cum, uneori, între limbajul eclezial și lumea tineretului s-a creat o distanță greu de umplut; spațiul digital și rețelele sociale sunt desigur un limbaj privilegiat pe care tinerii îl folosesc astăzi pentru a comunica, a se informa, a dărâma barierele spațiului și timpului și – de ce nu – și a forma propria conștiință cu privire la anumite aspecte ale vieții, eticii, politicii și religiei. Documentul vorbește despre asta ca „un loc de viață”, adică ceva mai mult decât un simplu instrument; dacă pastorația vocațională vrea să ajungă la viața tinerilor și să le propună frumusețea umanității lui Isus și a urmării, trebuie să locuiască și ea în această lume.
– Papa Francisc invită să se caute „moduri pentru a deschide drumuri pentru ca Domnul să poată vorbi, pentru ca Domnul să poată chema” fără „a face campanie electorală, nici campanii de tip comercial, deoarece chemarea lui Dumnezeu nu intră în modelele de marketing”. Ce este de făcut?
– Aș începe spunând că nu există rețete deja pregătite când tratăm tema vocației. Înainte de toate cuvântul însuși evocă o acțiune care derivă în primul rând de la un „Altul”, adică de la Dumnezeu; iată pentru ce nouă – afirmă Papa Francisc – ne revine numai „să deschidem drumuri” pentru ca El să poată vorbi. Aceasta înseamnă că pastorația vocațională nu se poate limita la a face o propunere, eventual făcând-o într-un fel captivantă, ci, mult mai mult, ea trebuie să găsească moduri de întâlnire și de dialog cu tinerii – prin relația fraternă, cateheză, direcțiunea spirituală și altele – pentru ca să poată ajunge la ei Cuvântul lui Dumnezeu. Uneori este denunțată o criză a credinței și a apartenenței religioase a tinerilor și despre această temă s-a spus și s-a scris mult; totuși, atunci când tinerii sunt puși în contact cu Evanghelia și cu figura lui Isus, îndeosebi cu libertatea Sa, capacitatea Sa de a iubi gratuit, atenția sa față de cei mai slabi și forța pe care o are în respingerea răului, rămân adesea fascinați. Așa dar trebuie repornit de aici.
– Se vorbește adesea despre „a fi creativi” în domeniul vocațiilor. Este o poziție pe care o împărtășiți?
– Desigur nu trebuie să ne fie frică de „creativitate”. Uneori, frica de a schimba stiluri, obiceiuri și scheme, prevalează asupra primirii bucuroase a lucrării lui Dumnezeu care, în schimb, este noutate veșnică. Cu privire la acest aspect există ca un fir roșu care leagă începuturile pontificatului cu zilele noastre; amintesc că în 2013 Papa Francisc le-a spus cateheților: „Dumnezeu este creativ”. Astăzi a repetat aceasta tinerilor, într-o carte recentă dedicată lor: „Dumnezeu este social, tânăr și iubește noutatea”. Desigur, nu trebuie să se urmărească inovația în mod forțat, să se schimbe lucrurile fără discernământ sau pur și simplu să se urmărească moda „noului cu orice preț”; trebuie doar abordate, în mod curajos, noi căi, propuneri și instrumente vocaționale, alături de pastorația tradițională existentă deja.
– Mai există vocații care apar în cadrul parohial? Parohii mai sunt prompți să propună acest parcurs de viață tinerilor pe care îi consideră chemați la slujire?
– Cadrul parohiei rămâne mereu un cadru privilegiat pentru a intra în contact cu vocația sacerdotală sau călugărească, și pentru că în el adesea se învață primele inițieri ale credinței creștine. Aceasta nu înseamnă că Domnul nu se poate folosi de alte instrumente și să existe realități și grupuri de tineret capabile să comunice credința în mod atrăgător, trezind uneori dorința unei vieți dăruite pentru cauza Evangheliei. Cred că parohii pot și trebuie să mai facă această propunere, subliniind responsabilitatea și angajarea pe care ea o cere ca alegere totalizantă a vieții, dar și arătând, mai ales printr-o mărturie sacerdotală generoasă și limpede, bucuria care derivă din ea.
– Care sunt așteptările Dvs de la următorul Sinod, cu referință la discernământul vocațional?
– Este un semn de importanță deosebită că Biserica a decis, printr-un instrument special ca Sinodul, să stea în ascultarea tinerilor, a inimii lor, a întrebărilor și singurătăților lor și a speranțelor lor. Așteptarea este ca, de această ascultare profundă, păstorii și lucrătorii pastorali să fie stimulați și ajutați să găsească limbaje și instrumente pastorale pentru a-i ajuta pe tineri să discearnă alegerile mai profunde din viața lor. Aceasta este o slujire fundamentală pe care Biserica intenționează să o facă pentru viața tinerilor și pentru viitorul lor, precum și o posibilitate în plus pentru a-i ajuta să se deschidă la glasul Domnului și – de ce nu – la o alegere de viață sacerdotală sau călugărească.
– Aveți privilegiul de a cunoaște situația clerului din toată lumea. Sunteți încrezător pentru viitor?
– Congregația lucrează zilnic în slujba Episcopilor și preoților, față de care nutrește o afecțiune specială, căutând să însoțească parcursurile lor și să îi ajute să înfrunte dificultățile, care nu lipsesc. Desfășurăm această slujire în mod senin pentru că ne încredem în stăpânul viei, care este Domnul, suntem încurajați de cuvântul și de exemplul de viață al Papei Francisc, aflăm atâtea mărturii sacerdotale luminoase și, nu mai puțin, ale tinerilor seminariști plini de entuziasm. Suntem încrezători în viitor.
