Papa Francisc rușinat de Biserica ce nu știe să asculte victimele
02.06.2018, Vatican (Catholica) - Într-o scrisoare adresată joi catolicilor din Chile, Papa Francisc a afirmat că simte rușine pentru eșecul Bisericii în a asculta victimele, și a cerut tuturor botezaților să se angajeze pentru a se pune capăt culturii abuzurilor și mușamalizărilor. „Aici avem una dintre principalele noastre greșeli și omisiuni: a nu ști să ascultăm victimele”, a spus el în documentul semnat pe 31 mai. Datorită acestui fapt „s-au tras concluzii parțiale, cărora le-au lipsit elemente cruciale pentru un discernământ sănătos și clar”, așa că „cu rușine trebuie să spun că nu am știut cum să ascultăm și să reacționăm la timp”.
Nevoia de investigare a crizei abuzurilor sexuale din Chile „s-a născut când am văzut că sunt situații de care nu am știut și nu le-am auzit. Ca Biserică nu putem continua să mergem ignorând durerea fraților noștri.” Sfântul Părinte a subliniat importanța rugăciunii și rolul pe care poporul lui Dumnezeu îl are în Biserică, susținând că distanțarea de poporul lui Dumnezeu „ne-a aruncat în golirea și pervertirea naturii ecleziale”. „Lupta împotriva unei culturi a abuzului cere o înnoire a acestei convingeri”, spune Papa, îndemnând pe toți creștinii să aibă curajul de a fi protagoniștii schimbării în Biserică.
Pontiful le-a mulțumit organizațiilor și presei, care au abordat subiectul, „căutând mereu adevărul, fără să facă din această realitate dureroasă o sursă de creștere a ratingului”. De asemenea a spus că procesul de purificare prin care trece acum Biserica nu se datorează doar evenimentelor recente, și că acest proces e posibil datorită eforturilor și perseverenței celor care, „împotriva speranței și a riscurilor de discreditare”, nu au obosit din a căuta adevărul. „Mă refer la victimele abuzurilor sexuale, de putere și autoritate, și la cei care în acest moment îi însoțesc. Victimele ale căror strigat s-a înălțat la cer, exprimă recunoștința pentru „curajul și perseverența” arătate.
Atitudinea „niciodată de acum înainte” în fața unei culturi a abuzurilor și a sistemului de mușamalizări „cere să muncim peste tot pentru a genera o cultură a îngrijirii, care permanent să pătrundă căile noastre de relaționare, rugăciune, gândire și trăire; obiceiurile și limbile noastre și relațiile noastre cu puterea și banii”. A subliniat apoi urgența generării de spații unde cultura abuzului și ascunderea să nu fie „schema dominantă” și în care o atitudine critică să nu fie confundată cu „trădarea”. I-a îndemnat pe toți creștinii, în special pe cei care lucrează în entități și instituții educative și formative, să își coordoneze resursele cu societatea civilă pentru a găsi căile strategice de promovare a unei culturi a grijii și protejării.
Abuzurile și mușamalizările, a spus el, sunt „incompatibile cu logica Evangheliei dat fiind că mântuirea oferită de Cristos este mereu un dar, care cere libertate”, adăugând că toate acțiunile împotriva libertății și integrității persoanei „sunt anti-evanghelice”. A invitat centrele de formare religioasă, facultățile de teologie și seminariile să lanseze o reflecție capabilă să se ridice deasupra timpului prezent și să promoveze o credință „matură, adultă” în Biserică. A amintit de toți laicii, preoții, Episcopii și persoanele consacrate din Chile care și-au trăit fidel vocația la iubire, afirmând că sunt creștini care știu cum să plângă cu ceilalți, să caute dreptatea și să privească cu milostivire la cei care suferă.
Papa Francisc își încheie scrisoarea afirmând că o Biserică ce este rănită e capabilă să înțeleagă și să fie mișcată de rănile lumii de astăzi și atât să își asume aceste răni cât și să îi însoțească și să îi vindece pe cei care le poartă. „O Biserică rănită nu se pune pe sine în centru, nu se crede perfectă, nu încearcă să ascundă și să deghizeze răul, ci se pune în fața singurului care poate să vindece și al cărui nume este Isus Cristos.”
