Pelerinaj nocturn al tinerilor de la Macerata la Loreto
07.06.2018, Roma (Catholica) - „Papa Francisc a promis că ne telefonează în 9 iunie pentru deschiderea celui de-al 40-lea marș Macerata-Loreto și noi vom primi ceea ce el a numit ‘provocarea adresată tinerilor’ pentru Sinodul dedicat lor”, a declarat Mons. Giancarlo Vecerrica, Episcop emerit de Fabriano-Matelica. El este inițiatorul pelerinajului nocturn care în fiecare an, din 1978, unește în ultima sâmbătă din anul școlar 80.000 de tineri și preoți de-a lungul vechiului drum devoțional lauretan. De-a lungul pelerinajului se recită misterele Rozariului, actul de consacrare către Preasfânta Fecioară Maria, se face binecuvântarea cu apă sfințită și reînnoirea promisiunilor baptismale. miercuri, 6 iunie 2018, Papa Francisc, la sfârșitul audienței generale în Piața San Pietro, a adresat un salut lui și tuturor tinerilor și preoților care participă la marș. Interviul următor, pentru Vatican Insider, a fost tradus de pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro.
– Cum s-a născut ideea unui pelerinaj marian pentru tineri?
– Totul a început de la un ansamblu de idei. Ca educator, căutam ceva care să permită studenților să trăiască bine încheierea anului școlar între teste, examene și perspectiva vacanțelor pe care Sf. Ioan Bosco le numea „recolta diavolului”. Deja experimentasem la școală inițiativa ogorului de lucru cu țăranii pentru a simți în ogoare solidaritatea și angajarea împărtășite. După aceea am avut experiența unor tineri de la Comunione e Liberazione, care văzuseră în Polonia realitatea intensă a pelerinajului la Preasfânta Fecioară de la Czestochowa și rămăseseră așa de marcați încât s-au gândit să îl replice la Loreto. Apoi este și o referință personală a mea.
– Despre ce este vorba?
– În Marche, copil fiind, am văzut mereu un vechi obicei. Numeroase familii, în momente forte și deosebite ale anului, cum ar fi recolta, sau din viața lor, cum ar fi o căsătorie sau un botez, mergeau noaptea pe jos la Sfânta Casă pentru a-i mulțumi Preasfintei Fecioare Maria. Un semn care mi-a rămas mereu imprimat în amintire și în inimă și după ce am devenit preot. Pentru a intercepta cererea de sens și de viață, trebuie să ne simțim implicați. A parcurge cărările credinței creează sentiment de apartenență și ajută la înfrângerea acelei singurătăți care contrazice semnificația creștinismului, astfel pelerinajele recheamă tot mai mulți oameni și în locuri izolate și necunoscute, pentru că reprezintă o experiență de popor, creează o unitate și permit fiecăruia să se simtă implicat într-un eveniment, parte dintr-o istorie colectivă.
– Ce v-a rămas imprimat din primul pelerinaj nocturn?
– Era la jumătatea lunii iunie 1978 și a fost un început falimentar. Am greșit drumul și am mers sub un potop. Când am ajuns epuizați la Loreto pentru Liturghia care încheia marșul, Mons. Loris Capovilla, Arhiepiscop prelat și delegat pontifical pentru Sanctuarul Lauretan, a rostit o predică foarte lungă. Eu eram foarte convins că după acel eșec nimeni nu va mai veni la pelerinajul nostru. Și în schimb după câteva luni a avut loc cotitura. A fost ales Papă Karol Wojtyła și în septembrie 1979 noul Pontif a venit în vizită la Loreto. Pentru marșul Macerata-Loreto acea vizită papală a fost decisivă.
– De ce?
– Pentru a-l primi pe Papa am organizat o veghe cu 2.000 de tineri. Am ajuns pe jos noaptea apoi am recitat Rozariul în piața bazilicii. După ce a celebrat Liturghia, Papa a ieșit după-amiază în piață și ne-a găsit acolo în rugăciune. La un moment dat am auzit un strigăt: „Vecerrica la Papa”. Am trecut peste bariere și murdar de pământ, datorită marșului nocturn, m-am aflat în fața Papei Ioan Paul al II-lea, care m-a strâns puternic și a spus: „Realitatea tinerilor este cea care se află mai mult în inima mea”. Apoi m-a privit drept în ochi și a adăugat: „De acum înainte acești tineri trebuie să îi cultivi unul câte unul”.
După câteva minute m-am aflat în fața fântânii din piață cu prietenii care m-au ajutat să organizez veghea de rugăciune pentru vizita papală și ne-am spus că trebuie să preluăm mandatul Papei și să respectăm angajamentul luat cu el. După aceea am aflat de la organizatorul Zilelor Mondiale ale Tineretului, Marcello Bededeschi, că atunci când au fost gândite ZMT și se dorea să se creeze ceva pentru tineri, Papa Ioan Paul al II-lea a spus: „Mergeți puțin să vedeți cum face acel preot de la pelerinajul Macerata-Loreto”. S-a născut ca gest de mulțumire al studenților adus Preasfintei Fecioare Maria. S-au întâlnit atâția tineri care nu frecventează nici parohii nici asociații sau mișcări catolice.
– Ați avut vreodată răzgândiri sau momente de criză?
– Da, de mai multe ori. Mai ales când pentru organizarea pelerinajului dificultățile și obstacolele birocratice se măreau din an în an, dar după aceea de fiecare dată când apărea dorința de a înceta cu marșul oamenii ne spuneau că tot vor continua să vină, pentru că ștafeta crește din ediție în ediție și cel care participă convinge după aceea alte persoane să pornească la drum data următoare. Este un mecanism extraordinar, o credință care crește pe ea însăși. Un fluviu neîntrerupt de persoane merge toată noaptea, străbătând localități unde familiile de acolo lasă casele lor deschise și cu lumina aprinsă pentru a permite să se folosească baia sau pentru a găsi puțină de răcorire.
– Participă și cei care nu cred?
– Se întâmplă foarte des. În timpul drumului nocturn se alternează diferitele mărturii. În 1994 a participat la drum și o campioană de volei rusoaică și a povestit: „Sunt atee dar am venit aici pentru a-l vedea pe Dumnezeu pe fața celui care crede”. Iau parte la marș și credincioși de alte religii. În 9 iunie vor veni câțiva musulmani de la Milano care au spus că vor să trăiască această experiență cu noi. Un paroh din Fermo mi-a povestit că la pelerinajul nostru participă și tineri rătăciți pe care îi vedea mereu așezați într-un bar răufamat și care nu puseseră niciodată piciorul în biserică. L-am sfătuit să meargă în acel bar și să întrebe care este motivul. Răspunsul a fost: „Mergem acolo pentru că ne simțim implicați”. Cuvântul implicare pentru noi este cheia la toate. Pentru aceasta în fiecare an aprindem făclia cu zeci de mii de tineri. Este ceea ce Papa Francisc dorește să facă cu Sinodul tinerilor.
– Ce v-a spus Papa Francisc la audiența CEI din mai?
– Mi-a spus că ne va telefona și ni i-a recomandat pe tineri. Tinerii nu sunt ostili. Pot să fie distanți și rătăciți. Adesea ei sunt noii săraci. Papa Francisc a conceput Sinodul pentru Tineri ca o provocare pentru a găsi împreună răspunsuri adecvate la dificultățile lor. Noi suntem aici și sensul marșului este același cu al Sinodului: implicarea tinerilor.
