Fer. Maria a Neprihănitei Zămisliri: baroneasa devenită persoană consacrată
11.06.2018, Vatican (Catholica) - Din nobilă baroneasă înconjurată de o curte de slujitori s-a făcut, din iubire față de Cristos, slujitoarea celor care ar fi trebuit să o slujească, în special a fetelor sărace, iar începând de duminică, 10 iunie 2018, este cinstită în rândul Fericiților din ceruri. Este parcursul care îmbrățișează viața călugăriței Maria a Neprihănitei Zămisliri, fondatoare, care s-a născut într-o familie aristocratică din Franța în 1789 și a murit în faimă de sfințenie în 1828.
Ieri, în chiar ziua beatificării, Papa Francisc a ținut să o amintească în acest fel la rugăciunea Îngerul Domnului: „Astăzi, la Agen, în Franța, este proclamată Fericită sora Maria a Neprihănitei Zămisliri, pe numele de mireană Adelaide de Batz de Trenquelléon. A trăit în secolele XVIII-XIX și a fondat congregația ‘Fiicele Mariei Neprihănite’, supranumite ‘marianiste’. Să îl preamărim pe Domnul pentru această fiică a sa care și-a consacrat viața lui Dumnezeu și slujirii fraților. Să o salutăm prin aplauze pe noua Fericită, să aplaudăm cu toții!”
Adelaide sau Adela s-a născut în castelul din Trenquelléon, în Franța, astăzi în Dieceza de Agen, și a fost botezată în chiar ziua nașterii: 10 iunie 1789. O lună mai târziu avea loc căderea Bastiliei. Era prima născută a baronului Charles de Batz și a baronesei Maria Ursula de Peyronnencq. Copilăria a fost umbrită, inevitabil, de tulburările Revoluției franceze, iar părinții s-au văzut nevoiți să ia calea exilului, ajungând în anul 1800 la San Sebastian, în Spania. Aici Adela, la 11 ani, a făcut prima Sfântă Împărtășanie și i-a mărturisit mamei dorința de a deveni călugăriță carmelită. Un an mai târziu, familia s-a întors la castelul din Trenquelléon, unde în pofida comodităților pe care le avea la îndemână, Adela s-a încredințat unui director spiritual care a ajutat-o foarte mult să își maturizeze viața interioară.
Din ziua Sfântului Mir, 6 februarie 1803, a început un intens apostolat religios și social în rândul țăranilor din satele arondate castelului de familie. Dumnezeu i-a dăruit o personalitate vivace, însoțită de un caracter jovial care atrăgea cu ușurință simpatia celorlalți. Entuziasmul religios și capacitățile organizatorice au susținut-o la înființarea, la doar 15 ani, a unei „mici asociații” de tinere care aveau ca scop predarea catehismului, educația școlară a copiilor și vizitele la bolnavi.
O nouă schimbare decisivă a vieții a avut loc în 1808, când l-a cunoscut pe Fericitul preot Wilhelm Iosif Chaminade (1761-1850), directorul Congregației mariane din Bordeaux, care i-a cerut Adelei să intre cu asociația sa în Congregația mariană. Între timp, tânăra baroneasă a refuzat o căsătorie avantajoasă: înainte de această propunere luase deja hotărârea de a trăi toată viața înaintea lui Dumnezeu în feciorie, ca persoană consacrată. În 1816, la îndemnul pr. Chaminade, Adela a înființat o comunitate religioasă în orașul Agen unde, împreună cu cinci însoțitoare, a fondat institutul de viață consacrată „Fiicele Mariei Neprihănite”. Devoțiunea înflăcărată față de Fecioara Maria a determinat-o să renunțe la numele de aristocrată și să își ia numele de „Maria a Neprihănitei Zămisliri”.
Noua congregație de călugărițe, numite „marianiste”, și-au propus să promoveze devoțiunea la Fecioara Maria, școala gratuită și cursuri de meșteșugărit pentru fetele sărace. În scurt timp a luat ființă „al treilea ordin” (terțiarii) al congregației, pentru a ajunge acolo unde votul de viață claustrală oprea pașii călugărițelor. Ultimii ani ai vieții i-a petrecut în lungi perioade de rugăciune intensă, direcțiunea spirituală a călugărițelor și conducerea congregației. A murit în faimă de sfințenie la Agen pe 10 ianuarie 1828, rostind cuvintele: „Osana, Fiul lui David!”
Fiicele ei spirituale de astăzi o amintesc cu bucurie iar în vederea beatificării, prezidată pe 10 iunie 2018 în Franța de Cardinalul Angelo Amato, au scris cu gratitudine despre maica lor spirituală: „Sunt unele stele care au o strălucire mai mare, dar nu ca să le pună în umbră pe celelalte, ci ca să le lumineze”. Data beatificării, 10 iunie, nu a fost aleasă întâmplător. Noua Fericită obișnuia să facă anual o mică sărbătoare în această zi. Era ziua ei de naștere, firește, dar adevăratul motiv era altul: ca să amintească ziua renașterii prin Sacramentul Botezului, atunci când, primind asemănarea lui Dumnezeu, ceva s-a schimbat pentru totdeauna în inima ei.
„Harul botezului”, a spus pentru Vatican News Cardinalul Angelo Amato, „a plăsmuit încet, încet, noblețea socială a Maicii Adela, făcând-o să devină sfințenie evanghelică. Pe parcursul vieții, într-adevăr, ea nu s-a distins prin belșugul avuțiilor pământești, ci prin abundența virtuților ei creștine.” (Adrian Dancă pentru Vatican News România)
