„Poarta îngustă” ca paşaport pentru viaţa veşnică
26.08.2007, Vatican (Catholica) - Astăzi a avut loc ultima întâlnire din luna august a Papei cu pelerinii la Castel Gandolfo pentru rugăciunea „Îngerul Domnului”. Duminica viitoare, 2 septembrie, Papa va recita antifonul „Angelus” la Loreto, unde se va duce sâmbătă, 1 septembrie, pentru adunarea tinerilor italieni şi a delegaţilor din alte ţări pentru manifestarea cu caracter religios, cultural şi social numită Agora. În continuare alocuţiunea papală în traducerea redacţiei române a Radio Vatican.
Dragi fraţi şi surori,
Şi liturgia de astăzi ne propune un cuvânt al lui Cristos luminător şi în acelaşi timp derutant. În timpul ultimei sale urcări spre Ierusalim, cineva l-a întrebat „Doamne, sunt puţini cei care se mântuiesc?”. Şi Isus răspunde: „Daţi-vă silinţa să intraţi pe poarta cea îngustă, căci vă spun: mulţi vor căuta să intre şi nu vor putea”(Luca 13,23-24). Ce înseamnă această „poartă îngustă”? Pentru ce mulţi nu reuşesc să intre prin ea? Este vorba poate de o trecere rezervată doar câtorva aleşi? De fapt, acest mod de a judeca al interlocutorilor lui Isus, gândindu-ne bine, este mereu actual: este mereu prezentă tentaţia de a interpreta practica religioasă ca izvor de privilegii sau de siguranţe. În realitate, mesajul lui Cristos se îndreaptă tocmai în sens opus: toţi pot intra în viaţă, dar pentru toţi poarta este „îngustă”. Nu există privilegiaţi. Trecerea la viaţa veşnică este deschisă tuturor, dar este „îngustă” deoarece este exigentă, cere angajare, abnegaţie, mortificarea propriului egoism.
Încă o dată, la fel ca în duminicile trecute, Evanghelia ne invită să luăm în considerare viitorul care ne aşteaptă şi pentru care trebuie să ne pregătim în timpul pelerinajului nostru pe pământ. Mântuirea, pe care Isus a înfăptuit-o prin moartea şi învierea Sa, este universală. El este unicul Răscumpărător şi îi invită pe toţi la banchetul vieţii nemuritoare. Dar cu o singură şi egală condiţie: aceea de a-şi da silinţa să-l urmeze şi să-l imite, luând asupra lor, aşa cum a făcut El, propria cruce şi dedicându-şi viaţa slujirii fraţilor. Unică şi universală, deci, este această condiţie pentru a intra în viaţa cerească. În ziua de pe urmă – aminteşte mai departe Isus în Evanghelie – nu în baza unor presupuse privilegii vom fi judecaţi, ci după faptele noastre. „Săvârşitorii de nelegiuiri” se vor vedea excluşi, în timp ce vor fi primiţi toţi care au făcut binele şi au căutat dreptatea, cu preţul unor sacrificii. Nu va fi de ajuns de aceea să ne declarăm „prieteni” ai lui Cristos, mândrindu-ne cu false merite: „Noi am mâncat şi am băut împreună cu tine iar tu ai învăţat prin pieţele noastre” (Luca 13,26). Adevărata prietenie cu Isus se exprimă în modul de a trăi: se exprimă cu bunătatea inimii, cu umilinţă, blândeţe şi milostivire, iubire pentru dreptate şi adevăr, angajare sinceră şi onestă pentru pace şi reconciliere. Acesta, am putea spune, este „buletinul de identitate” care ne califică drept adevăraţi „prieteni” ai săi; acesta este „paşaportul” care ne va permite să intrăm în viaţa veşnică.
Dragi fraţi şi surori, dacă vrem şi noi să intrăm prin poarta îngustă, trebuie să ne dăm silinţa să fim mici, adică smeriţi cu inima asemenea lui Isus. La fel ca Maria, Mama sa şi a noastră. Ea, cea dintâi, după Fiul, a parcurs Calea Crucii şi a fost ridicată în slava Cerului, cum am amintit în urmă cu câteva zile. Poporul creştin o invocă cu titlul de Ianua Coeli, Poarta Cerului. Să-i cerem să ne călăuzească, în alegerile noastre zilnice, pe calea care conduce la „poarta Cerului”.
