Papa Francisc: Să credem în Cel pe care Dumnezeu l-a trimis
05.08.2018, Vatican (Catholica) - În prima duminică a lunii august, Papa Francisc s-a întâlnit cu credincioșii pentru tradiționala rugăciune „Îngerul Domnului”. Alocuțiunea papală, pe care v-o prezentăm în continuare după traducerea făcută de pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro, s-a bazat ca de obicei pe pericopa evanghelică, luată astăzi din Ioan 6, unde Isus spune: „Lucrați nu pentru hrana pieritoare, ci pentru hrana care rămâne spre viața veșnică pe care v-o va da Fiul Omului; căci pe el l-a însemnat Dumnezeu Tatăl cu sigiliul său”, respectiv „să credeți în cel pe care l-a trimis El”.
Iubiți frați și surori, bună ziua!
În aceste ultime duminici, liturgia ne-a arătat imaginea încărcată de duioșie a lui Isus care merge în întâmpinarea mulțimilor și a nevoilor lor. În relatarea evanghelică de astăzi (cf. In 6,24-35) perspectiva se schimbă: mulțimea, săturată de Isus, este cea care din nou începe să îl caute, merge în întâmpinarea lui Isus. Dar lui Isus nu îi este suficient ca oamenii să îl caute, vrea ca oamenii să îl cunoască; vrea ca această căutare a Lui și întâlnirea cu El să treacă dincolo de satisfacerea imediată a necesităților materiale. Isus a venit să ne ducă la ceva mai mult, să deschidă existența noastră la un orizont mai amplu față de preocupările zilnice ale hrănirii, îmbrăcării, carierei, și așa mai departe. De aceea, adresându-se mulțimii, exclamă: „mă căutați nu pentru că ați văzut semne, ci pentru că ați mâncat din pâini și v-ați săturat” (v. 26). Astfel îi stimulează pe oameni să facă un pas înainte, să se întrebe cu privire la semnificația minunii, și nu numai să profite de ea. De fapt, înmulțirea pâinilor și a peștilor este semn al marelui dar pe care Tatăl l-a oferit omenirii și care este însuși Isus!
El, adevărată „pâine a vieții” (v. 35), vrea să sature nu numai trupurile, ci și sufletele, dând hrană spirituală care poate să satisfacă foamea profundă. Pentru aceasta invită mulțimea să își procure nu hrana care nu durează, ci pe aceea care rămâne pentru viața veșnică (cf. v. 27). Este vorba despre o hrană pe care Isus ne-o dăruiește în fiecare zi: cuvântul Său, Trupul Său, Sângele Său. Mulțimea ascultă invitația Domnului, dar nu îi înțelege sensul – așa cum ni se întâmplă și nouă de atâtea ori – și îl întreabă: „Ce să facem ca să săvârșim faptele lui Dumnezeu?” (v. 28). Ascultătorii lui Isus cred că El le cere lor respectarea preceptelor pentru a obține alte minuni ca aceea a înmulțirii pâinilor. Este o ispită obișnuită, aceasta, de a reduce religia numai la practicarea legilor, proiectând asupra raportului nostru cu Dumnezeu imaginea raportului dintre slujitori și stăpânul lor: slujitorii trebuie să respecte îndatoririle pe care stăpânul le-a dat, pentru a avea bunăvoința Sa. O știm cu toții. De aceea mulțimea vrea să știe de la Isus ce acțiuni trebuie să facă pentru a-l mulțumi pe Dumnezeu. Însă Isus dă un răspuns neașteptat: „Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu: să credeți în Cel pe care l-a trimis El” (v. 29). Aceste cuvinte sunt adresate, astăzi, și nouă: lucrarea lui Dumnezeu nu constă atât în „a face” lucruri, ci în „a crede” în Cel pe care El l-a trimis. Aceasta înseamnă că credința în Isus ne permite să facem faptele lui Dumnezeu. Dacă ne vom lăsa implicați în acest raport de iubire și de încredere cu Isus, vom fi capabili să săvârșim fapte bune care au mireasmă de evanghelie, pentru binele și necesitățile fraților.
Domnul ne invită să nu uităm că, dacă este necesar să ne preocupăm pentru pâine, și mai important este să cultivăm raportul cu El, să întărim credința noastră în El care este „pâinea vieții”, venit să sature foamea noastră de adevăr, foamea noastră de dreptate, foamea noastră de iubire. Fecioara Maria, în ziua în care amintim dedicarea Bazilicii „Santa Maria Maggiore” din Roma, Salus populi romani, să ne susțină pe drumul nostru de credință și să ne ajute să ne abandonăm cu bucurie planului lui Dumnezeu cu privire la viața noastră.
După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:
Iubiți frați și surori!
În urmă cu patruzeci de ani Fericitul Papă Paul al VI-lea trăia ultimele ore pe acest pământ. De fapt, a murit în seara de 6 august 19778. Îl amintim cu multă venerație și recunoștință, așteptând canonizarea sa, la 14 octombrie. Din cer să mijlocească pentru Biserică, pe care a iubit-o așa de mult, și pentru pacea în lume. Pe acest mare Papă al modernității, îl salutăm cu aplauze, toți!
Vă salut cu afect pe voi toți, romani și pelerini din diferite țări: familii, grupuri parohiale, asociații și credincioși. Îndeosebi, salut ciclul-pelerinaj care provine din Velehrad (Moravia), credincioșii din Lorca (Spania), tinerii și adolescenții din Nòvoli. Vă urez vouă tuturor o duminică frumoasă. Vă rog, nu uitați să vă rugați pentru mine. Mulțumesc. Și poftă bună!
