Papa Francisc: Tinerilor – de unde vin visele voastre?

11.08.2018, Roma (Catholica) - În dialogul purtat sâmbătă de Papa Francisc cu tinerii italieni, întrebările puse nu au fost comode. Dialogul a avut loc în contextul întâlnirii Sfântului Părinte cu tinerii din Italia, sâmbătă, 11 august, pentru o veghe de rugăciune la Circus Maximus, iar duminică, 12 august, pentru Liturghia din Piața San Pietro. Primii doi tineri au vorbit despre visele lor, care nu sunt susținute de cei mai mari ca ei. Unii adulți, au spus ei, trimit spre criza economică pentru a schimba visele înalte pe meseriile bănoase. Pontiful și-a început răspunsul încurajând, ca de obicei, visele. „Un tânăr care nu știe să viseze este un tânăr anesteziat; nu va putea înțelege viața, forța vieții. Visele te trezesc, te duc încolo, sunt stelele mai luminoase, cele care indică drumul diferit pentru umanitate.”

Dar apoi a invitat la reflecție: „V-ați întrebat vreodată de unde vin visele voastre? Visele mele de unde vin? S-au născut privind la televizor? Ascultând un prieten? Visând cu ochii deschiși? Sunt vise mari sau vise mici, slabe, care se mulțumesc cu cât mai puțin posibil? Visele comodității, visele bunăstării – aceste vise te vor omorî, în viață! Vor face ca viața ta să nu fie un lucru mare! Visele liniștii, visele care îi adorm pe tineri și care fac dintr-un tânăr curajos un tânăr de canapea. Este trist a-i vedea pe tineri pe canapea, privind cum trece viața prin fața lor. Tinerii – am spus-o alte dăți – fără vise, care ies la pensie la 20, 22 de ani: dar ce lucru urât, un tânăr la pensie! În schimb, tânărul care visează lucruri mare merge înainte, nu iese la pensie repede.”

A explicat apoi că visele trebuie să depășească limitele egoismului și că „au nevoie de Dumnezeu pentru a nu deveni miraje sau delir de atotputernicie”. A admis că adulții sunt uneori paralizați de visele lor. „Dar voi nu lăsați să vi se fure visele”, a insistat Papa. A dat exemplul Sf. Francisc de Assisi, care a visat lucruri mari și a schimbat lumea. I-a invitat chiar să fie ei modele, „învățători de speranță și de încredere față de noile generații care vin după voi. […] Un tânăr care este capabil să viseze, devine învățător, cu mărturia. Pentru că este o mărturie care zdruncină, care mișcă inimile și arată idealuri pe care viața obișnuită le acoperă. Nu încetați să visați și fiți învățători în ale viselor. Visul este de o mare forță.”

Următoarea întrebare a fost din nou critică la adresa adulților, a presiunilor pe care le pun ei. „Avem nevoie de adulți care să aibă răbdare în a fi aproape de noi și astfel să ne învețe răbdarea de a sta alături; care să ne asculte în profunzime și să ne învețe mai degrabă să ascultăm, decât a avea mereu dreptate! Avem nevoie de puncte de referință, pasionate și solidare. Nu credeți că la orizont sunt rare figurile de adulți cu adevărat stimulante?”, a spus cu patos Martina, încât Pontiful a numit-o în glumă „nepoata Sf. Ioan Gură de Aur prin modul în care vorbește, așa de puternic, cu atâta forță”. Ultima întrebare în schimb a ridicat probleme majore de credință și a avut la final un cuvânt critic pentru Biserică – ea „pare tot mai distantă și închisă în ritualurile sale. Pentru tineri nu mai sunt suficiente ‘impunerile’ de sus. Nouă ne trebuie dovezi și o mărturie sinceră a Bisericii care să ne însoțească și să ne asculte pentru îndoielile pe care generația noastră și le pune zilnic. Exhibițiile inutile și scandalurile frecvente fac de acum Biserica mai puțin credibilă în ochii noștri.”

„Ne-a spus că noi suntem tot mai distanți și închiși în ritualurile noastre”, a repetat Papa afirmația lui Dario. „Ascultăm aceasta cu respect. Nu este mereu așa, dar uneori este adevărat.” Și a insistat mult pe mărturie: „Dacă eu creștin, fie un credincios laic, o credincioasă laică, un preot, o soră, un Episcop, dacă noi creștinii nu învățăm să ascultăm suferințele, să ascultăm problemele, să stăm în tăcere și să lăsăm să vorbească și să ascultă, nu vom fi niciodată capabili să dăm un răspuns pozitiv. Și de atâtea ori răspunsurile pozitive nu se pot da prin cuvinte: trebuie să le dăm riscându-ne pe noi înșine în mărturie. Unde nu este mărturie nu este Duhul Sfânt.” A încheiat invitând pe fiecare la auto-analiză: „Când eu spun ‘Biserica nu dă mărturie’, pot să o spun și despre mine? Eu dau mărturie? […] Biserica fără mărturie este numai fum.”